Acțiunea piesei „Furtuna” are loc în orașul fictiv Kalinov, care este o imagine colectivă a tuturor orașelor de provincie ale vremii.
Nu există atât de multe personaje principale în piesa „Furtuna” fiecare trebuie discutat separat.

Katerina este o tânără, căsătorită fără dragoste, „de partea altcuiva”, temătoare de Dumnezeu și evlavioasă. În casa părinților ei, Katerina a crescut în dragoste și grijă, s-a rugat și s-a bucurat de viață. Căsătoria pentru ea s-a dovedit a fi un test dificil, căruia sufletul ei blând îi rezistă. Dar, în ciuda timidității și smereniei exterioare, pasiunile fierb în sufletul Katerinei când se îndrăgostește de bărbatul altcuiva.

Tikhon este soțul Katerinei, un bărbat bun și blând, își iubește soția, îi este milă de ea, dar, ca toți ceilalți acasă, se supune mamei sale. Nu îndrăznește să meargă împotriva voinței „mamei” pe tot parcursul piesei, la fel cum nu îndrăznește să-i spună deschis soției despre dragostea lui, deoarece mama lui interzice acest lucru, pentru a nu-și răsfăța soția.

Kabanikha este văduva moșierului Kabanov, mama lui Tikhon, soacra Katerinei. O femeie despotică, în puterea căreia se află toată casa, nimeni nu îndrăznește să facă un pas fără știrea ei, temându-se de blestem. Potrivit unuia dintre personajele piesei, Kudryash, Kabanikha este „un ipocrit, el dă săracilor și își mănâncă familia.” Ea le arată lui Tikhon și Katerina cum să-și construiască viata de familieîn cele mai bune tradiţii ale Domostroy.

Varvara este sora lui Tikhon, o fată necăsătorită. Spre deosebire de fratele său, el se supune mamei sale doar pentru aparențe, ea însăși merge pe ascuns la întâlniri noaptea, incitând-o pe Katerina să facă același lucru. Principiul ei este că poți păcătui dacă nimeni nu vede, altfel îți vei petrece toată viața lângă mama ta.

Proprietarul Dikoy este un personaj episodic, dar personifică imaginea unui „tiran”, adică. o persoană la putere care este încrezătoare că banii îi dau dreptul de a face orice își dorește inima.

Boris, nepotul lui Dikiy, care a venit în speranța că va primi partea lui din moștenire, se îndrăgostește de Katerina, dar fuge laș, abandonând-o pe femeia pe care a sedus-o.

În plus, participă Kudryash, funcționarul lui Dikiy. Kuligin este un inventator autodidact, care încearcă constant să introducă ceva nou în viața unui oraș somnoros, dar este forțat să-i ceară lui Dikiy bani pentru invenții. Același, la rândul său, fiind un reprezentant al „părinților”, este încrezător în inutilitatea angajamentelor lui Kuligin.

Toate numele și prenumele din piesă „vorbesc” mai bine decât orice acțiune;

Ea însăși arată viu confruntarea dintre „bătrâni” și „tineri”. Primii rezistă activ la tot felul de inovații, plângându-se că tinerii au uitat ordinele strămoșilor lor și nu vor să trăiască „cum ar trebui”. Aceștia din urmă, la rândul lor, încearcă să se elibereze de opresiunea ordinelor părintești, înțeleg că viața merge înainte și se schimbă.

Dar nu toată lumea decide să meargă împotriva voinței părinților, unii de teamă să nu-și piardă moștenirea. Unii oameni sunt obișnuiți să-și asculte părinții în orice.

Pe fundalul înfloririi tiraniei și a legămintelor lui Domostroev, înflorește dragostea interzisă a Katerinei și a lui Boris. Tinerii sunt atrași unul de celălalt, dar Katerina este căsătorită, iar Boris depinde de unchiul său pentru toate.

Atmosfera dificilă a orașului Kalinov, presiunea unei soacre malefice și declanșarea unei furtuni o obligă pe Katerina, chinuită de remușcări pentru că și-a înșelat soțul, să mărturisească totul public. Kabanikha se bucură - s-a dovedit a avea dreptate când l-a sfătuit pe Tikhon să-și păstreze soția „strictă”. Tikhon se teme de mama lui, dar sfatul ei de a-și bate soția ca să știe este de neconceput pentru el.

Explicația lui Boris și Katerina agravează și mai mult situația nefericitei. Acum trebuie să trăiască departe de iubita ei, cu un soț care știe de trădarea ei, cu mama lui, care acum își va hărțui cu siguranță nora. Frica de Dumnezeu a Katerinei o duce la ideea că nu mai are rost să trăiești, femeia se aruncă de pe o stâncă în râu.

Abia după ce și-a pierdut femeia iubită, Tikhon își dă seama cât de mult a însemnat ea pentru el. Acum va trebui să-și trăiască toată viața înțelegând că insensibilitatea și supunerea lui față de mama lui tiran au dus la un astfel de sfârșit. Ultimele cuvinte ale piesei sunt cuvintele lui Tihon, rostite peste cadavrul soției sale moarte: „Bine pentru tine, Katya! De ce am rămas în lume să trăiesc și să sufăr!”

Evenimentele din drama lui A. N. Ostrovsky „Furtuna” se desfășoară pe coasta Volga, în orașul fictiv Kalinov. Lucrarea oferă o listă personajeși caracteristicile lor scurte, dar încă nu sunt suficiente pentru a înțelege mai bine lumea fiecărui personaj și a dezvălui conflictul piesei în ansamblu. Nu există multe personaje principale în „Furtuna” de Ostrovsky.

Katerina, o fată, personajul principal al piesei. Este destul de tânără, a fost căsătorită devreme. Katya a fost crescută exact conform tradițiilor construcției casei: principalele calități ale unei soții erau respectul și ascultarea față de soțul ei. La început, Katya a încercat să-l iubească pe Tikhon, dar nu a putut simți altceva decât milă pentru el. În același timp, fata a încercat să-și susțină soțul, să-l ajute și să nu-i reproșeze. Katerina poate fi numită cel mai modest, dar în același timp cel mai puternic personaj din „The Thunderstorm”. Într-adevăr, tăria de caracter a Katya nu apare în exterior. La prima vedere, această fată este slabă și tăcută, se pare că este ușor de spart. Dar acest lucru nu este deloc adevărat. Katerina este singura din familie care rezistă atacurilor lui Kabanikha. Ea este cea care rezistă și nu le ignoră, ca Varvara. Conflictul este mai probabil caracter intern. La urma urmei, Kabanikha se teme că Katya ar putea să-și influențeze fiul, după care Tikhon va înceta să se supună voinței mamei sale.

Katya vrea să zboare și adesea se compară cu o pasăre. Ea se sufocă literalmente în „regatul întunecat” al lui Kalinov. Îndrăgostirea de un nou venit tânăr, a creat Katya pentru ea însăși imagine perfectă iubire și posibilă eliberare. Din păcate, ideile ei nu prea aveau de-a face cu realitatea. Viața fetei s-a încheiat tragic.

Ostrovsky din „Furtuna” face nu numai Katerina personajul principal. Imaginea lui Katya este în contrast cu imaginea lui Marfa Ignatievna. O femeie care își ține întreaga familie în frică și tensiune nu impune respect. Kabanikha este puternică și despotică. Cel mai probabil, ea a preluat „frâiele puterii” după moartea soțului ei. Deși este mai probabil ca în căsătoria ei Kabanikha să nu se distingă prin supunere. Katya, nora ei, a primit cel mai mult de la ea. Kabanikha este responsabil indirect de moartea Katerinei.

Varvara este fiica lui Kabanikha. În ciuda faptului că în atâția ani a învățat să fie vicleană și să mintă, cititorul încă o simpatizează. Varvara este o fată bună. În mod surprinzător, înșelăciunea și viclenia nu o fac ca alți locuitori ai orașului. Ea face ce vrea și trăiește așa cum vrea. Varvara nu se teme de furia mamei sale, deoarece nu este o autoritate pentru ea.

Tikhon Kabanov se ridică la înălțimea numelui său. Este tăcut, slab, de neobservat. Tikhon nu-și poate proteja soția de mama sa, deoarece el însuși se află sub influența puternică a lui Kabanikha. Rebeliunea lui se dovedește în cele din urmă a fi cea mai semnificativă. La urma urmei, cuvintele, și nu evadarea Varvara, îi fac pe cititori să se gândească la întreaga tragedie a situației.

Autorul îl caracterizează pe Kuligin ca pe un mecanic autodidact. Acest personaj este un fel de ghid turistic. În primul act, pare că ne poartă prin Kalinov, vorbind despre morala lui, despre familiile care trăiesc aici, despre situația socială. Kuligin pare să știe totul despre toată lumea. Evaluările lui despre ceilalți sunt foarte precise. Kuligin însuși persoana amabila care este obișnuit să trăiască după reguli stabilite. Visează constant la binele comun, la un perpetu mobile, la un paratrăsnet, la muncă cinstită. Din păcate, visele lui nu sunt destinate să devină realitate.

Cel Sălbatic are un funcționar, Kudryash. Acest personaj este interesant pentru că nu se teme de comerciant și îi poate spune ce crede despre el. În același timp, Kudryash, la fel ca și Dikoy, încearcă să găsească beneficii în toate. El poate fi descris ca o persoană simplă.

Boris vine la Kalinov cu afaceri: are nevoie urgent să stabilească relații cu Dikiy, pentru că numai în acest caz va putea primi banii lăsați în mod legal. Cu toate acestea, nici Boris, nici Dikoy nici măcar nu vor să se vadă. Inițial, Boris pare cititorilor ca Katya, sincer și corect. În ultimele scene acest lucru este infirmat: Boris nu poate decide să facă un pas serios, să-și asume responsabilitatea, pur și simplu fuge, lăsând-o pe Katya singură.

Unul dintre eroii din „Furtuna” este un rătăcitor și o servitoare. Feklusha și Glasha sunt prezentate ca locuitori tipici ai orașului Kalinov. Întunericul și lipsa lor de educație sunt cu adevărat uimitoare. Judecățile lor sunt absurde și orizonturile lor sunt foarte înguste. Femeile judecă moralitatea și etica după niște concepte pervertite, distorsionate. „Moscova este acum plină de carnavale și jocuri, dar pe străzi se aude un vuiet și un geamăt indo. De ce, mamă Marfa Ignatievna, au început să înhame un șarpe de foc: totul, vedeți, de dragul vitezei” - așa vorbește Feklusha despre progres și reforme, iar femeia numește mașina „șarpe de foc”. Conceptul de progres și cultură este străin pentru astfel de oameni, deoarece le este convenabil să trăiască într-o lume limitată inventată de calm și regularitate.

Acest articol oferă o scurtă descriere a personajelor din piesa „Furtuna” pentru o înțelegere mai profundă, vă recomandăm să citiți articolele tematice despre fiecare personaj din „Furtuna” de pe site-ul nostru.

Test de lucru

Agenția Federală pentru Educație a Federației Ruse

Gimnaziul nr 123

în Literatură

Caracteristicile vorbirii eroi în drama de A.N. Ostrovsky

"Furtună".

Lucrare finalizata:

Elev din clasa a X-a „A”

Homenko Evgenia Sergheevna

………………………………

Profesor:

Orehova Olga Vasilievna

……………………………..

Nota…………………….

Barnaul-2005

Introducere………………………………………………………

Capitolul 1. Biografia lui A. N. Ostrovsky…………..

Capitolul 2. Istoria creării dramei „Furtuna”………

Capitolul 3. Caracteristicile vorbirii ale Katerinei………………..

Capitolul 4. Caracteristicile comparative ale vorbirii lui Wild și Kabanikha…………………………………………………………

Concluzie……………………………………………………

Lista literaturii utilizate……………………………….

Introducere

Drama lui Ostrovsky „Furtuna” este cea mai semnificativă operă a celebrului dramaturg. A fost scrisă într-o perioadă de ascensiune socială, când temeliile iobăgiei se crăpau și o furtună se pregătea cu adevărat în atmosfera înfundată. Piesa lui Ostrovsky ne duce în mediul negustor, unde ordinea Domostroev a fost menținută cel mai persistent. Locuitorii unui oraș de provincie duc o viață închisă străină de interesele publice, în ignoranță a ceea ce se întâmplă în lume, în ignoranță și indiferență.

Ne întoarcem acum la această dramă. Problemele pe care autorul le atinge în ea sunt foarte importante pentru noi. Ostrovsky ridică problema fracturii viata publica care a avut loc în anii 50, o schimbare a fundamentelor sociale.

După ce am citit romanul, mi-am propus să văd particularitățile caracteristicilor de vorbire ale personajelor și să aflu cum vorbirea personajelor ajută la înțelegerea caracterului lor. La urma urmei, imaginea unui erou este creată cu ajutorul unui portret, cu ajutorul mijloacelor artistice, cu ajutorul caracterizării acțiunilor, a caracteristicilor vorbirii. Văzând o persoană pentru prima dată, prin vorbire, intonație, comportament, o putem înțelege lumea interioara, niște interese vitale și, cel mai important, caracterul său. Caracteristicile vorbirii sunt foarte importante pentru o lucrare dramatică, deoarece prin ea se poate vedea esența unui anumit personaj.

Pentru a înțelege mai bine personajul Katerinei, Kabanikha și Wild, este necesar să rezolvăm următoarele probleme.

Am decis să încep cu biografia lui Ostrovsky și istoria creării „Furtuna” pentru a înțelege cum a fost perfecționat talentul viitorului maestru al caracterizării vorbirii a personajelor, deoarece autorul arată foarte clar diferența globală dintre eroii pozitivi și negativi ai operei sale. Apoi voi lua în considerare caracteristicile de vorbire ale Katerinei și voi face aceleași caracteristici pentru Wild și Kabanikha. După toate acestea, voi încerca să trag o concluzie certă despre caracteristicile de vorbire ale personajelor și rolul său în drama „Furtuna”

În timp ce lucram la acest subiect, am făcut cunoștință cu articolele lui I. A. Goncharov „Recenzia dramei „Furtuna” de Ostrovsky” și N. A. Dobrolyubov „O rază de lumină în Regatul întunecat”. Mai mult, am studiat articolul lui A.I. Revyakin „Caracteristicile discursului Katerinei”, unde principalele surse ale limbajului Katerinei sunt bine arătate. Am găsit o varietate de materiale despre biografia lui Ostrovsky și istoria creării dramei în manualul Literatura rusă a secolului al XIX-lea de V. Yu.

Un dicționar enciclopedic de termeni, publicat sub conducerea lui Yu Boreev, m-a ajutat să înțeleg conceptele teoretice (erou, caracterizare, vorbire, autor).

În ciuda faptului că multe articole critice și răspunsuri ale cercetătorilor literari sunt dedicate dramei lui Ostrovsky „Furtuna”, caracteristicile de vorbire ale personajelor nu au fost pe deplin studiate și, prin urmare, sunt de interes pentru cercetare.

Capitolul 1. Biografia lui A. N. Ostrovsky

Alexandru Nikolaevici Ostrovsky s-a născut la 31 martie 1823 la Zamoskvorechye, chiar în centrul Moscovei, în leagănul glorioasei istorii rusești, despre care vorbeau toată lumea din jur, chiar și numele străzilor Zamoskvoretsky.

Ostrovsky a absolvit Primul Gimnaziu din Moscova și în 1840, la cererea tatălui său, a intrat la Facultatea de Drept a Universității din Moscova. Dar studiul la universitate nu a fost pe placul lui, a apărut un conflict cu unul dintre profesori, iar la sfârșitul celui de-al doilea an, Ostrovsky a renunțat „din cauza circumstanțelor domestice”.

În 1843, tatăl său l-a desemnat să slujească la Curtea de Conștiință din Moscova. Pentru viitorul dramaturg, acesta a fost un dar neașteptat al sorții. Instanța a luat în considerare plângerile taților cu privire la fiii nefericiți, la proprietate și alte dispute domestice. Judecătorul a aprofundat cazul, a ascultat cu atenție părțile în litigiu, iar scriitorul Ostrovsky a ținut evidența cazurilor. Pe parcursul anchetei, reclamanții și pârâții au spus lucruri care de obicei sunt ascunse și ascunse privirilor curioși. A fost o adevărată școală pentru a învăța aspectele dramatice ale vieții de negustor. În 1845, Ostrovsky s-a mutat la Curtea Comercială din Moscova în calitate de funcționar clerical al biroului „pentru cazuri de violență verbală”. Aici a întâlnit țărani, burghezi de oraș, negustori și mica nobilime care făcea comerț. Frații și surorile care se certau despre moștenire și debitorii insolvenți au fost judecați „după conștiința lor”. O întreagă lume de conflicte dramatice s-a desfășurat în fața noastră și a sunat toată bogăția diversă a Marii Limbi Ruse vii. A trebuit să ghicesc caracterul unei persoane după modelul său de vorbire, după particularitățile intonației. Talentul viitorului „realist auditiv”, așa cum se numea Ostrovsky, un dramaturg și maestru în caracterizarea vorbirii personajelor din piesele sale, a fost cultivat și perfecționat.

După ce a lucrat pentru scena rusă timp de aproape patruzeci de ani, Ostrovsky a creat un întreg repertoriu de aproximativ cincizeci de piese. Lucrările lui Ostrovsky rămân încă pe scenă. Și după o sută cincizeci de ani nu este greu să vezi eroii pieselor sale în apropiere.

Ostrovsky a murit în 1886 în iubita sa moșie Trans-Volga Shchelykovo, în pădurile dese Kostroma: pe malurile deluroase ale micilor râuri întortocheate. Viața scriitorului s-a desfășurat, în cea mai mare parte, în aceste locuri centrale ale Rusiei: unde de mic a putut observa obiceiurile și obiceiurile primordiale, încă puțin afectate de civilizația urbană a vremii sale, și a auzit vorbirea indigenă rusă.

Capitolul 2. Istoria creării dramei „Furtuna”

Crearea „Furtuna” a fost precedată de expediția dramaturgului în Volga de Sus, întreprinsă la instrucțiunile Ministerului de la Moscova în 1856-1857. Ea a reînviat și a reînviat impresiile sale de tinerețe, când, în 1848, Ostrovsky a plecat pentru prima dată cu familia lui într-o călătorie captivantă în patria tatălui său, în orașul Kostroma din Volga și, mai departe, la moșia Shchelykovo dobândită de tatăl său. Rezultatul acestei călătorii a fost jurnalul lui Ostrovsky, care dezvăluie multe în percepția sa asupra provinciei Volga Rusia.

Pentru o lungă perioadă de timp, s-a crezut că Ostrovsky a preluat complotul „Furtuna” din viața negustorilor Kostroma și că s-a bazat pe cazul Klykov, care a fost senzațional în Kostroma la sfârșitul anului 1859. Până la începutul secolului al XX-lea, locuitorii Kostroma au indicat locul uciderii Katerinei - un foișor la capătul unui mic bulevard, care în acei ani atârna literalmente peste Volga. Au arătat și casa în care locuia ea, lângă Biserica Adormirea Maicii Domnului. Și când „Furtuna” a fost interpretat pentru prima dată pe scena Teatrului Kostroma, actorii s-au alcătuit „ca Klykovs”.

Istoricii locali Kostroma au examinat apoi cu atenție „cazul Klykovo” din arhive și, cu documentele în mână, au ajuns la concluzia că Ostrovsky a folosit-o în lucrarea sa despre „Furtuna”. Coincidențele au fost aproape literale. A.P. Klykova a fost extrădat la vârsta de șaisprezece ani într-o familie de comercianți sumbră, nesociabilă, formată din părinți în vârstă, un fiu și o fiică necăsătorită. Stăpâna casei, severă și încăpățânată, și-a depersonalizat soțul și copiii cu despotismul ei. Și-a forțat tânăra noră să facă orice muncă ușoară și a implorat-o să-și vadă familia.

La momentul dramei, Klykova avea nouăsprezece ani. În trecut, a fost crescută în dragoste și în mângâierea sufletului ei, de o bunică îndrăgostită, era veselă, plină de viață, veselă. Acum s-a trezit nebunoasă și străină în familie. Tânărul ei soț, Klykov, un bărbat fără griji, nu și-a putut proteja soția de asuprirea soacrei și a tratat-o ​​cu indiferență. Klykovii nu au avut copii. Și apoi un alt bărbat i-a stat în cale tinerei, Maryin, angajată la oficiul poștal. Au început suspiciunile și scenele de gelozie. S-a încheiat cu faptul că la 10 noiembrie 1859, corpul lui A.P.Klykova a fost găsit în Volga. A început un proces lung, care a primit o mare publicitate chiar și în afara provinciei Kostroma și niciunul dintre locuitorii Kostroma nu s-a îndoit de faptul că Ostrovsky a folosit materialele acestui caz în „Furtuna”.

Au trecut multe decenii până când cercetătorii au stabilit cu siguranță că „Furtuna” a fost scrisă înainte ca negustorul Kostroma Klykova să se repezi în Volga. Ostrovsky a început să lucreze la „Furtuna” în iunie-iulie 1859 și a terminat pe 9 octombrie a aceluiași an. Piesa a fost publicată pentru prima dată în numărul din ianuarie al revistei „Biblioteca pentru lectură” din 1860. Prima reprezentație a „Furtuna” pe scenă a avut loc pe 16 noiembrie 1859 la Teatrul Maly, în timpul unui spectacol benefic al lui S.V. Vasilyev cu L.P. Nikulina-Kositskaya în rolul Katerinei. Versiunea despre sursa Kostroma a „Furtunii” s-a dovedit a fi exagerată. Cu toate acestea, însuși faptul unei coincidențe uimitoare spune multe: mărturisește prevederea dramaturgului național, care a surprins conflictul tot mai mare din viața negustorului dintre vechi și nou, conflict în care Dobrolyubov a văzut cu un motiv „ceea ce este răcoritor. și încurajator”, și celebrul figură de teatru S. A. Yuriev a spus: „Nu Ostrovsky a scris „Furtuna”... „Furtuna” a fost scris de Volga.”

Capitolul 3. Caracteristicile vorbirii ale Katerinei

Principalele surse ale limbii Katerinei sunt limba populară, poezia populară orală și literatura cotidiană a bisericii.

Legătura profundă a limbajului ei cu limba populară se reflectă în vocabular, imagini și sintaxă.

Discursul ei este plin de expresii verbale, expresii de limba populară: „Ca să nu văd nici pe tatăl meu, nici pe mama mea”; „dotat pe sufletul meu”; „liniștește-mi sufletul”; „cât timp durează să intri în necazuri”; „a fi păcat”, în sensul de nenorocire. Dar acestea și unitățile frazeologice similare sunt în general ușor de înțeles, utilizate în mod obișnuit și clare. Doar ca excepție se găsesc în discursul ei formațiuni incorecte din punct de vedere morfologic: „nu-mi cunoști caracterul”; „După asta vom vorbi.”

Imaginile limbajului ei se manifestă în abundența mijloacelor verbale și vizuale, în special în comparații. Deci, în discursul ei există mai mult de douăzeci de comparații, iar toate celelalte personaje din piesă, luate împreună, au puțin mai mult decât acest număr. În același timp, comparațiile ei sunt de un caracter popular, larg răspândit: „Parcă mi-ar spune albastru”, „Parcă un porumbel s-ar ghici”, „Parcă mi-ar fi ridicat o greutate de pe umeri”, „Este arzându-mi mâinile ca cărbunele.”

Discursul Katerinei conține adesea cuvinte și fraze, motive și ecouri ale poeziei populare.

Adresându-se lui Varvara, Katerina spune: „De ce nu zboară oamenii ca păsările?...” - etc.

Tânjind după Boris, Katerina spune în penultimul monolog: „De ce să trăiesc acum, ei bine, de ce? Nu am nevoie de nimic, nimic nu este frumos pentru mine și lumina lui Dumnezeu nu este plăcută!”

Aici există întorsături frazeologice de natură popular-colocvială și de cântec popular. Deci, de exemplu, în colecția de cântece populare publicată de Sobolevsky, citim:

Este absolut imposibil să trăiești fără un prieten drag...

Îmi voi aminti, îmi voi aminti despre persoana dragă, lumina albă nu este drăguță cu fată,

Lumina albă nu este frumoasă, nu frumoasă... Voi merge de la munte în pădurea întunecată...

Ieșind la o întâlnire cu Boris, Katerina exclamă: „De ce ai venit, distrugătorul meu?” Într-o ceremonie de nuntă populară, mireasa îl întâmpină pe mire cu cuvintele: „Aici vine distrugătorul meu”.

În monologul final, Katerina spune: „Mai bine în mormânt... E un mormânt sub copac... ce bine... Soarele îl încălzește, ploaia îl udă... primăvara pe care crește iarba. e atât de moale... păsările vor zbura la copac, vor cânta, vor scoate copii, florile vor înflori: galbene, mici roșii, mici albastre...”

Totul aici provine din poezia populară: vocabular diminutiv-sufixal, unități frazeologice, imagini.

Pentru această parte a monologului, corespondențele textile directe sunt abundente în poezia orală. De exemplu:

...O vor acoperi cu o scândură de stejar

Da, te vor coborî în mormânt

Și o vor acoperi cu pământ umed.

Ești o furnică în iarbă,

Mai multe flori stacojii!

Alături de poezia populară și populară, limba Katerinei, așa cum sa menționat deja, a fost foarte influențată de literatura bisericească.

„Casa noastră”, spune ea, „era plină de pelerini și mantise rugătoare. Și vom veni de la biserică, ne vom așeza să facem ceva... și rătăcitorii vor începe să spună unde au fost, ce au văzut, vieți diferite sau să cânte poezie” (D. 1, Apoc. 7) .

Deținând un vocabular relativ bogat, Katerina vorbește liber, bazându-se pe comparații diverse și foarte profunde din punct de vedere psihologic. Vorbirea ei curge. Deci, ea nu este străină de astfel de cuvinte și fraze limbaj literar, ca: un vis, gânduri, desigur, de parcă toate acestea s-ar fi întâmplat într-o secundă, ceva atât de extraordinar în mine.

În primul monolog, Katerina vorbește despre visele ei: „Și ce vise am avut, Varenka, ce vise! Sau temple de aur, sau niște grădini extraordinare, și toată lumea cântă voci invizibile și se simte un miros de chiparos, și munți și copaci, ca și cum nu la fel ca de obicei, dar parcă ar fi fost scrise în imagini.”

Aceste vise, atât în ​​conținut, cât și sub formă de exprimare verbală, sunt, fără îndoială, inspirate din poezii spirituale.

Discursul Katerinei este unic nu numai lexico-frazeologic, ci și sintactic. Se compune în principal din propoziții simple și complexe, cu predicate plasate la sfârșitul frazei: „Așa că timpul va trece până la prânz. Aici bătrânele vor adormi, iar eu mă voi plimba prin grădină... A fost atât de bine” (D. 1, Apoc. 7).

Cel mai adesea, așa cum este tipic pentru sintaxa vorbirii populare, Katerina conectează propoziții prin conjuncțiile a și da. „Și vom veni de la biserică... și rătăcitorii vor începe să spună... Parcă zbor... Și ce vise am avut.”

Discursul plutitor al Katerinei capătă uneori caracterul unui bocet popular: „O, ghinionul meu, ghinionul meu! (Plângând) Unde să mă duc, săracul? De cine ar trebui să mă apuc?

Discursul Katerinei este profund emoționant, sincer din punct de vedere liric și poetic. Pentru a-i conferi discursului o expresivitate emoțională și poetică, se folosesc sufixe diminutive, atât de inerente vorbirii populare (cheie, apă, copii, mormânt, ploaie, iarbă) și particule intensificatoare („Cum i-a părut rău pentru mine? Ce cuvinte a făcut el? spune?”) și interjecții („Oh, ce dor mi-e!”).

Sinceritatea lirică și poezia discursului Katerinei sunt date de epitetele care vin după cuvintele definite (temple de aur, grădini extraordinare, cu gânduri rele) și repetări, atât de caracteristice poeziei orale a poporului.

Ostrovsky dezvăluie în discursul Katerinei nu numai natura ei pasională și tandru poetică, ci și puterea ei de voință puternică. Voința și determinarea Katerinei sunt umbrite de construcții sintactice de natură puternic afirmativă sau negativă.

Capitolul 4. Caracteristicile vorbirii comparative ale Wild și

Kabanikha

În drama lui Ostrovsky „Furtuna”, Dikoy și Kabanikha sunt reprezentanți ai „Regatului Întunecat”. Se pare că Kalinov este îngrădit de restul lumii de un gard înalt și trăiește un fel de viață specială, închisă. Ostrovsky și-a concentrat atenția asupra celui mai important lucru, arătând mizeria și sălbăticia moravurilor vieții patriarhale rusești, deoarece toată această viață se bazează numai pe legi familiare, învechite, care sunt, evident, complet ridicole. " Regatul Întunecat„Se agață cu tenacitate de lucrurile sale vechi, stabilite. Aceasta este în picioare într-un singur loc. Și o astfel de poziție este posibilă dacă este susținută de oameni care au putere și autoritate.

O idee mai completă, după părerea mea, despre o persoană poate fi dată de discursul său, adică de expresii obișnuite și specifice inerente doar unui anumit erou. Vedem cum Dikoy, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, poate pur și simplu să jignească o persoană. Nu îi privește doar pe cei din jur, ci chiar și pe familia și prietenii lui. Familia lui trăiește în frică constantă de mânia lui. Dikoy își bate joc de nepotul său în toate felurile posibile. Este suficient să ne amintim cuvintele lui: „Ți-am spus o dată, ți-am spus de două ori”; „Nu îndrăzni să dai peste mine”; vei gasi totul! Nu este suficient spațiu pentru tine? Oriunde ai cădea, aici ești. Uf, la naiba! De ce stai ca un stâlp! Îți spun ei că nu?” Dikoy arată deschis că nu-și respectă deloc nepotul. Se pune deasupra tuturor celor din jurul lui. Și nimeni nu-i oferă nici cea mai mică rezistență. Îi certa pe toți asupra cărora își simte puterea, dar dacă cineva îl certa el însuși, nu poate răspunde, atunci rămâi tare, toată lumea acasă! Dikoy își va înlătura toată furia asupra lor.

Dikoy este o „persoană semnificativă” în oraș, un comerciant. Așa spune Shapkin despre el: „Ar trebui să căutăm un alt scârbă ca al nostru, Savel Prokofich. Nu are cum să taie pe cineva.”

„Prinvederea este neobișnuită! Frumuseţe! Sufletul se bucură!”, exclamă Kuligin, dar pe fundalul acestui peisaj frumos este zugrăvit o imagine sumbră a vieții, care ne apare în „Furtuna”. Kuligin este cel care oferă o descriere precisă și clară a vieții, moravurilor și obiceiurilor care domnesc în orașul Kalinov.

La fel ca și Dikoy, Kabanikha se remarcă prin înclinații egoiste; Locuitorii orașului Kalinov vorbesc foarte des despre Dikiy și Kabanikha, ceea ce face posibilă obținerea de materiale bogate despre ele. În conversațiile cu Kudryash, Shapkin îl numește pe Diky „un certat”, în timp ce Kudryash îl numește „un om strident”. Kabanikha îl numește pe Dikiy „războinic”. Toate acestea vorbesc despre morocănosul și nervozitatea caracterului său. Recenziile despre Kabanikha nu sunt nici ele foarte măgulitoare. Kuligin o numește „ipocrită” și spune că „se comportă săracii, dar și-a mâncat complet familia”. Acest lucru o caracterizează pe soția comerciantului din partea rea.

Suntem frapați de insensibilitatea lor față de persoanele dependente de ei, de reticența lor de a se despărți de bani atunci când plătesc muncitorii. Să ne amintim ce spune Dikoy: „Odată am postit de un post mare, și atunci nu a fost ușor și am strecurat un omuleț, am venit după bani, am cărat lemne de foc... Am păcătuit: l-am certat, am l-am certat... aproape l-am omorât.” Toate relațiile dintre oameni, în opinia lor, sunt construite pe bogăție.

Kabanikha este mai bogată decât Dikoy și, prin urmare, este singura persoană din oraș cu care Dikoy trebuie să fie politicoasă. „Ei bine, nu-ți lăsa gâtul slăbit! Găsiți-mă mai ieftin! Și îți sunt drag!”

O altă trăsătură care îi unește este religiozitatea. Dar ei îl percep pe Dumnezeu nu ca pe cineva care iartă, ci ca pe cineva care îi poate pedepsi.

Kabanikha, ca nimeni altcineva, reflectă angajamentul acestui oraș față de vechile tradiții. (Ea le învață pe Katerina și pe Tikhon cum să trăiască în general și cum să se comporte într-un caz specific.) Kabanova încearcă să pară o femeie amabilă, sinceră și, cel mai important, nefericită, încearcă să-și justifice acțiunile după vârsta ei: „Mama este bătrân, prost; Ei bine, voi, tinerii, cei deștepți, nu ar trebui să ne cereți asta de la noi, proștii.” Dar aceste afirmații sună mai mult a ironie decât a recunoașterii sincere. Kabanova se consideră în centrul atenției, nu își poate imagina ce se va întâmpla cu întreaga lume după moartea ei. Kabanikha este absurd de orbește devotată vechilor ei tradiții, forțând pe toți cei de acasă să danseze pe melodia ei. Ea îl obligă pe Tikhon să-și ia rămas bun de la soția lui în mod demodat, provocând râsete și un sentiment de regret în rândul celor din jur.

Pe de o parte, se pare că Dikoy este mai grosolan, mai puternic și, prin urmare, mai înfricoșător. Dar, privind mai de aproape, vedem că Dikoy este capabil doar să țipe și să se dezlănțuie. Ea a reușit să-i subjugă pe toată lumea, ține totul sub control, chiar încearcă să gestioneze relațiile oamenilor, ceea ce o duce pe Katerina la moarte. Porcul este viclean și deștept, spre deosebire de Wild One, iar acest lucru o face mai groaznică. În discursul lui Kabanikha, ipocrizia și dualitatea vorbirii se manifestă foarte clar. Le vorbește oamenilor foarte obrăzător și nepoliticos, dar, în același timp, în timp ce comunică cu el, vrea să pară o femeie amabilă, sensibilă, sinceră și, cel mai important, nefericită.

Putem spune că Dikoy este complet analfabet. El îi spune lui Boris: „Pierde-te!” Nici nu vreau să vorbesc cu tine, iezuit.” Dikoy folosește „cu un iezuit” în loc de „cu un iezuit” în discursul său. Așa că își însoțește discursul și cu scuipat, ceea ce arată complet lipsa lui de cultură. În general, de-a lungul întregii drame îl vedem cum își pisează discursul cu abuz. „De ce ești încă aici! Ce naiba de siren este acolo!”, ceea ce arată că este o persoană extrem de nepoliticos și prost manier.

Dikoy este nepoliticos și direct în agresivitatea sa, el comite acțiuni care provoacă uneori nedumerire și surpriză, printre altele. Este capabil să jignească și să bată un om fără să-i dea bani și apoi în fața tuturor celor care stau în pământ în fața lui, cerându-i iertare. Este un bătaie, iar în violența sa este capabil să arunce tunete și fulgere asupra familiei sale, care se ascund de el cu frică.

Prin urmare, putem concluziona că Dikiy și Kabanikha nu pot fi considerați reprezentanți tipici ai clasei comercianților. Aceste personaje din drama lui Ostrovsky sunt foarte asemănătoare și diferă prin înclinațiile lor egoiste, se gândesc doar la ei înșiși. Și chiar și proprii lor copii li se par a fi o piedică într-o oarecare măsură. O astfel de atitudine nu poate decora oamenii, motiv pentru care Dikoy și Kabanikha evocă emoții negative persistente în cititori.

Concluzie

Vorbind despre Ostrovsky, în opinia mea, îl putem numi pe bună dreptate un maestru de neîntrecut al cuvintelor, un artist. Personajele din piesa „Furtuna” apar în fața noastră ca vii, cu personaje strălucitoare, în relief. Fiecare cuvânt rostit de erou dezvăluie o nouă fațetă a caracterului său, îl arată din cealaltă parte. Caracterul unei persoane, starea de spirit, atitudinea lui față de ceilalți, chiar dacă nu dorește, se manifestă în vorbire, iar Ostrovsky, un adevărat maestru al caracterizării vorbirii, observă aceste trăsături. Modul de vorbire, potrivit autorului, poate spune cititorului multe despre personaj. Astfel, fiecare personaj capătă propria sa individualitate și savoare unică. Acest lucru este deosebit de important pentru dramă.

În „Furtuna” a lui Ostrovsky putem distinge clar erou pozitiv Katerina și doi eroi negativi Dikiy și Kabanikha. Desigur, ei sunt reprezentanți ai „regatului întunecat”. Și Katerina este singura persoană care încearcă să se lupte cu ei. Imaginea Katerinei este desenată luminos și viu. Personajul principal vorbește frumos, în limbaj popular figurat. Discursul ei este plin de nuanțe subtile de sens. Monologurile Katerinei, ca o picătură de apă, reflectă întreaga ei bogată lume interioară. Atitudinea autorului față de el apare chiar și în discursul personajului. Cu ce ​​dragoste și simpatie o tratează Ostrovsky pe Katerina și cu cât de aspru condamnă tirania lui Kabanikha și Dikiy.

El îl înfățișează pe Kabanikha ca un apărător ferm al fundamentelor „regatului întunecat”. Ea respectă cu strictețe toate regulile antichității patriarhale, nu tolerează manifestările de voință personală la nimeni și are o mare putere asupra celor din jurul ei.

În ceea ce îl privește pe Dikiy, Ostrovsky a reușit să transmită toată furia și furia care clocotește în sufletul său. Toți membrii gospodăriei se tem de cel sălbatic, inclusiv de nepotul Boris. Este deschis, nepoliticos și neceremonios. Dar ambii eroi puternici sunt nefericiți: nu știu ce să facă cu caracterul lor incontrolabil.

În drama lui Ostrovsky „Furtuna”, cu ajutorul mijloacelor artistice, scriitorul a reușit să caracterizeze personajele și să creeze o imagine vie a acelei vremuri. „Furtuna” are un impact foarte puternic asupra cititorului și privitorului. Dramele eroilor nu lasă inimile și mințile oamenilor indiferente, ceea ce nu este posibil pentru fiecare scriitor. Numai un artist adevărat poate crea imagini atât de magnifice, elocvente, numai un astfel de maestru al caracterizării vorbirii este capabil să spună cititorului despre personaje numai cu ajutorul propriilor cuvinte și intonații, fără a recurge la alte caracteristici suplimentare.

Lista literaturii folosite

1. A. N. Ostrovsky „Furtună”. Moscova „Lucrătorul de la Moscova”, 1974.

2. Yu V. Lebedev „Literatura rusă a secolului al XIX-lea”, partea 2. Iluminismul, 2000.

3. I. E. Kaplin, M. T. Pinaev „Literatura rusă”. Moscova „Iluminismul”, 1993.

4. Yu Borev. Estetică. Teorie. Literatură. Dicţionar Enciclopedic termene, 2003.

Piesa „Furtuna” este cea mai faimoasă creație a lui Alexandru Nikolaevici Ostrovsky. Fiecare erou al acestei opere este o personalitate unică care își ia locul în sistemul de personaje. Remarcabilă în acest sens este caracterizarea lui Tikhon. „Furtuna”, o piesă al cărei conflict principal se construiește pe confruntarea dintre cei puternici și cei slabi, este interesantă pentru eroii săi asupriți, personajul nostru fiind unul dintre ei.

Piesa „Furtuna”

Piesa a fost scrisă în 1859. Scena este orașul fictiv Kalinov, care se află pe malurile Volgăi. Timpul de acțiune este vara, întreaga lucrare acoperă 12 zile.

În ceea ce privește genul său, „The Thunderstorm” aparține dramei sociale și de zi cu zi. Ostrovsky a acordat multă atenție descrierii vieții de zi cu zi a orașului, personajele din lucrare intră în conflict cu ordinele stabilite care au devenit de mult învechite și cu despotismul generației mai vechi. Desigur, protestul principal este exprimat de Katerina (personajul principal), dar și soțul ei ocupă un loc important în rebeliune, ceea ce este confirmat de caracterizarea lui Tikhon.

„The Thunderstorm” este o lucrare despre libertatea omului, despre dorința de a scăpa din cătușele dogmelor învechite și ale autoritarismului religios. Și toate acestea sunt descrise pe fundalul iubirii eșuate a personajului principal.

Sistem de imagine

Sistemul de imagini din piesă este construit pe opoziția tiranilor care sunt obișnuiți să-i comandă pe toată lumea (Kabanikha, Dikoy) și a tinerilor care vor să câștige în sfârșit libertatea și să trăiască prin propria minte. A doua tabără este condusă de Katerina, doar ea are curajul pentru o confruntare deschisă. Cu toate acestea, și alte personaje tinere se străduiesc să scape de jugul regulilor dărăpănate și fără sens. Dar există cei care s-au resemnat și nu cel mai puțin dintre ei este soțul Katerinei (o descriere detaliată a lui Tikhon este prezentată mai jos).

„Furtuna” înfățișează lumea „regatului întunecat”, doar eroii înșiși o pot distruge sau pot muri, precum Katerina, neînțeleasă și respinsă. Se dovedește că tiranii care au preluat puterea și legile lor sunt prea puternice, iar orice răzvrătire împotriva lor duce la tragedie.

Tihon: caracteristici

„The Thunderstorm” este o lucrare în care nu există personaje masculine puternice (cu excepția Wild One). Astfel, Tikhon Kabanov apare doar ca un cu voință slabă, slab și intimidat de bărbatul-mamă, incapabil să protejeze femeia pe care o iubește. Caracterizarea lui Tikhon din piesa „Furtuna” arată că acest erou este o victimă a „regatului întunecat”; îi lipsește determinarea de a trăi prin propria sa minte; Orice ar face și oriunde ar merge, totul se întâmplă după voința mamei sale.

Chiar și în copilărie, Tikhon era obișnuit să urmeze ordinele lui Kabanikha, iar acest obicei a rămas în el până la vârsta adultă. Mai mult, această nevoie de a asculta este atât de înrădăcinată încât până și gândul la neascultare îl cufundă în groază. Iată ce spune el însuși despre asta: „Da, mamă, nu vreau să trăiesc după propria mea voință”.

Caracterizarea lui Tikhon („Furtuna”) vorbește despre acest personaj ca pe o persoană care este gata să îndure toată batjocura și grosolănia mamei sale. Iar singurul lucru pe care îndrăznește să-l facă este dorința de a ieși din casă pentru a merge la bătaie de cap. Aceasta este singura libertate și eliberare care îi are la dispoziție.

Katerina și Tikhon: caracteristici

„The Thunderstorm” este o piesă în care una dintre principalele versuri este dragostea, dar cât de aproape este de eroul nostru? Da, Tikhon își iubește soția, dar în felul lui, nu așa cum și-ar dori Kabanikha. Este afectuos cu ea, nu vrea să domine fata, să o intimideze. Cu toate acestea, Tikhon nu o înțelege deloc pe Katerina și suferința ei psihică. Moliciunea lui are un efect dăunător asupra eroinei. Dacă Tikhon ar fi fost puțin mai curajos și ar fi avut măcar o oarecare voință și capacitate de a lupta, Katerina nu ar fi trebuit să caute toate astea pe margine - în Boris.

Caracterizarea lui Tikhon din piesa „Furtuna” îl arată într-o lumină complet neatrăgătoare. În ciuda faptului că a reacționat calm la trădarea soției sale, el nu o poate proteja nici de mama ei, nici de alți reprezentanți ai „regatului întunecat”. O lasă pe Katerina singură, în ciuda dragostei lui pentru ea. Neintervenția acestui personaj a fost în mare măsură motivul tragediei finale. Abia după ce și-a dat seama că și-a pierdut iubitul, Tikhon a îndrăznit să se revolte deschis împotriva mamei sale. El o învinovățește pentru moartea fetei, nemaifiind frică de tirania și puterea ei asupra lui.

Imagini cu Tikhon și Boris

O descriere comparativă a lui Boris și Tikhon („Furtuna”) ne permite să concluzionam că se aseamănă în multe privințe unii savanți literari chiar îi numesc eroi dubli; Deci, ce au ele în comun și prin ce sunt diferite?

Negăsind sprijinul și înțelegerea necesare de la Tikhon, Katerina se întoarce către Boris. Ce a fost la el care a atras atât de mult eroina? În primul rând, se deosebește de ceilalți locuitori ai orașului: este educat, a absolvit o academie și se îmbracă într-o manieră europeană. Dar acesta este doar exteriorul, ce este înăuntru? Pe parcursul poveștii, se dovedește că el depinde de Dikiy în același mod în care Tikhon depinde de Kabanikha. Boris este slab de voință și lipsit de caracter. Spune că se ține doar de moștenirea lui, fără de care sora lui va deveni zestre. Dar toate acestea par a fi o scuză: el îndură toate umilințele unchiului său prea blând. Boris se îndrăgostește sincer de Katerina, dar nu îi pasă că această dragoste o va distruge pe femeia căsătorită. El, ca și Tikhon, își face griji doar pentru el însuși. În cuvinte, ambii acești eroi simpatizează cu personajul principal, dar nu au suficientă forță pentru a o ajuta și a o proteja.

Vă aducem în atenție o listă cu personajele principale ale piesei lui Ostrovsky „Furtuna”.

Savel Prokofievici Dick O al – comerciant, o persoană importantă în oraș. Un om certator, strident, așa îl caracterizează cei care îl cunosc personal. Chiar nu-i place să dea bani. Cine îi cere bani, cu siguranță încearcă să-l certa. El îl tiranizează pe nepotul său Boris și nu îi va plăti lui și surorii sale bani din moștenire.

Boris Grigorievici, nepotul său, tânăr, educat decent. O iubește pe Katerina sincer, din tot sufletul. Dar nu este capabil să decidă nimic singur. Nu există inițiativă sau forță masculină în el. Merge cu fluxul. L-au trimis în Siberia și a plecat, deși în principiu ar fi putut să refuze. Boris i-a recunoscut lui Kuligin că a tolerat ciudațiile unchiului său de dragul surorii sale, sperând că va plăti măcar ceva din testamentul bunicii sale pentru zestrea ei.

Marfa Ignatievna Kabanova(Kabanikha), soția unui negustor bogat, o văduvă - o femeie dură, chiar crudă. El ține toată familia sub degetul lui. Se poartă evlavios în fața oamenilor. Aderă la obiceiurile Domostroevsky într-o formă distorsionată în conceptele sale. Dar el își tiranizează familia fără niciun motiv.

Tihon Ivanovici Kabanov, fiul ei - băiatul mamei. Un omuleț liniștit, asuprit, incapabil să decidă nimic de unul singur. Tikhon își iubește soția, dar îi este frică să-și arate sentimentele față de ea, pentru a nu-și înfuria din nou mama. Locuința acasă cu mama lui era insuportabil pentru el și s-a bucurat să plece pentru 2 săptămâni. Când Katerina s-a pocăit, a cerut o soție, doar nu cu mama ei. El a înțeles că pentru păcatul ei, mama ei l-ar ciuguli nu numai pe Katerina, ci și pe el însuși. El însuși este gata să-și ierte soția pentru acest sentiment pentru altul. A bătut-o ușor, dar numai pentru că i-a ordonat mama lui. Și numai peste cadavrul soției sale mama îi reproșează că ea a fost cea care a ucis-o pe Katerina.

Katerina - soția lui Tihon. Personajul principal din „Furtuna”. A primit o educație bună și evlavioasă. cu frică de Dumnezeu. Până și orășenii au observat că atunci când se ruga, parcă din ea emana lumină, ea a devenit atât de liniștită în momentul rugăciunii. Katerina i-a recunoscut lui Varvara că iubea în secret un alt bărbat. Varvara a aranjat o întâlnire pentru Katerina și, pentru toate cele 10 zile cât Tikhon a fost plecat, s-a întâlnit cu iubitul ei. Katerina a înțeles că acesta era un păcat grav și, prin urmare, la prima lene de la sosire, s-a pocăit față de soțul ei. A fost împinsă la pocăință de o furtună, o bătrână pe jumătate nebună care a înspăimântat pe toată lumea și totul cu un iad de foc. Îi pare rău pentru Boris și Tikhon și se învinovățește doar pe ea însăși pentru tot ce s-a întâmplat. La sfârșitul piesei, ea se aruncă în piscină și moare, deși sinuciderea este cel mai grav păcat al creștinismului.

Varvara – sora lui Tihon. O fată plină de viață și vicleană, spre deosebire de Tikhon, nu se aplecă în fața mamei sale. Credința ei de viață: fă ce vrei, atâta timp cât este sigur și acoperit. În secret de mama sa, se întâlnește cu Kudryash noaptea. Ea a aranjat și o întâlnire între Katerina și Boris. La final, când au început să o încuie, ea fuge din casă cu Kudryash.

Kuligin – negustor, ceasornicar, mecanic autodidact, caut perpetuum mobil. Nu este o coincidență că Ostrovsky i-a dat acestui erou un nume de familie similar cu celebrul mecanic Kulibin.

Vanya Kudryash, - un tânăr, funcționarul lui Dikov, prietenul lui Varvara, un tip vesel, vesel, îi place să cânte.

Personaje minore din „The Thunderstorm”:

Shapkin, negustor.

Feklusha, rătăcitor.

Glasha, fata din casa lui Kabanova, Glasha, a ascuns toate trucurile lui Varvara și a susținut-o.

Doamnă cu doi lachei, o bătrână de 70 de ani, pe jumătate nebună - îi sperie pe toți orășenii cu Judecata de Apoi.

Localnici de ambele sexe.

Semnificațiile cărților de tarot

Exerciții de echipă pentru a stimula creativitatea de la designerii, analiștii și experții UX Foursquare

Chakre și karma

Unde și cum să afli dacă o persoană este în viață sau nu Cum să afli că o persoană este în viață

De la ochiul rău și daune

Evaluarea semnelor zodiacale după frumusețe, inteligență, fidelitate