Secțiuni: Geografie

Clasă: 7

INTRODUCERE

Dicționarul reprezintă prima încercare de alcătuire a unui dicționar de geografie fizică, destinat profesorilor și elevilor școlilor primare.

Dicționarul conține 167 de nume geografice găsite în cursul studierii geografiei continentelor și oceanelor în clasa a VII-a.

O explicație a semnificației și originii unor denumiri geografice dă viață lucrării și crește interesul elevilor pentru subiect, le lărgește orizonturile.

Structura dicționarului constă din 6 secțiuni. A cincea secțiune este formată din două subsecțiuni. În secțiuni, cuvintele sunt aranjate în ordine alfabetică. A șasea secțiune conține un tabel cu termenii și adjectivele cei mai des utilizați incluși în numele geografice, care conțin termenii și adjectivele specificați în diferite limbi.

Cuvintele străine din certificatul etimologic sunt tastate cu litere latine dacă aceste cuvinte aparțin limbilor care folosesc grafia latină.

Cuvintele grecești sunt scrise și cu litere latine. De exemplu: geografie(din greaca . ge– Pământul și grafo- Eu scriu).

Cuvintele împrumutate din limbi care nu folosesc grafia latină sunt transmise cu litere rusești în conformitate cu regulile de transcriere. De exemplu, azimut(din arabă-as-simut - cale, direcție).

În dicționar, alături de abrevierile general acceptate (de exemplu, etc. etc.), sunt folosite și abrevieri ale cuvintelor care alcătuiesc titlul articolului dacă sunt repetate în text (de exemplu, în articol Altitudine absolută – A.v.).

Lucrarea include concepte de bază și denumiri ale obiectelor geografice pe geografia fizică a continentelor și oceanelor.

Numele de locuri în studiul geografiei sunt călcâiul lui Ahile, deoarece trebuie învățate, bazându-se doar pe memorie. Facilitează semnificativ memorarea denumirilor geografice prin utilizarea nume de locuri- o știință dedicată studiului lor, mai ales că multe nume au o semnificație geografică. În plus, crește interesul studenților și înviorează predarea.

Dar folosirea fără discernământ a materialului toponimic nu poate decât să îngreuneze memoria elevilor, deoarece este necesar să se facă numeroase traduceri din diverse limbi Pentru a evita acest lucru, este necesar să se aducă material toponimic, dacă este posibil, într-un sistem specific. Acest lucru se poate face, de exemplu, acordând atenție denumirilor geografice care conțin termenii și adjectivele care apar cel mai frecvent, cum ar fi munte, râu, lac, mare, alb, negru, roșu, galben etc.

Dicționarul este destinat elevilor și profesorilor care studiază și lucrează în clasa a VII-a de gimnaziu.

Secțiunea 1. Denumiri geografice comune.

Wadi-urile sunt albii uscate ale râurilor găsite în deșerturile din Africa de Nord, care se umplu cu apă după ploi abundente și rare.

Zonarea altitudinală este o schimbare naturală a zonelor naturale din munți cu creșterea altitudinii deasupra nivelului mării. Este asociată în principal cu o scădere a căldurii și modificări ale precipitațiilor. Se exprimă în modificări ale climei, solului și acoperirii vegetației cu altitudinea.

Masele de apă sunt volume mari de apă care se formează în anumite părți ale oceanului și diferă unele de altele prin temperatură, salinitate, densitate, transparență, cantitate de oxigen și prezența anumitor organisme vii. În ocean se disting masele de apă de suprafață, intermediară, adâncă și de fund. În masele de apă de suprafață până la o adâncime de 200 m se disting subtipuri: ecuatorială, tropicală, temperată și polară.

Masele de aer sunt volume mari de aer din troposferă care au proprietăți uniforme: temperatură, umiditate, direcție de mișcare și alte caracteristici. Masele de aer se disting în arctic, antarctic, latitudini temperate, tropicale și ecuatoriale, subdivându-le în subtipuri marine și continentale (cu excepția antarcticii și ecuatoriale).

O ipoteză este o presupunere bazată științific propusă pentru a explica orice fenomen și necesită verificarea prin experiment și confirmarea prin fapte pentru a deveni o teorie științifică de încredere.

Gheizer - (islandeză . gheizer – "fierbinte") – un izvor termal de origine vulcanică.

Înveliș geografic - învelișul Pământului, în interiorul căruia straturile inferioare ale atmosferei, părțile superioare ale litosferei, întreaga hidrosferă și biosfera pătrund reciproc și interacționează.

Vânturile de vest sunt vânturi constante de latitudini moderate, care suflă între zona subtropicală de înaltă presiune și 60-65 * C. si S. Caracteristic este predominarea vântului de vest în toată troposfera.

Rezervația este una dintre formele de conservare a naturii care servește la păstrarea în stare naturală a întregului complex natural al unui teritoriu sau al unei zone de apă - standarde de natură neatinsă, valoroase din punct de vedere științific, educațional și educațional, pentru totdeauna îndepărtate de folosința economică tradițională.

Zonarea geografică este o schimbare consistentă și definită a zonelor și zonelor geografice, cauzată în principal de distribuția energiei solare pe latitudini (scăderi de la ecuator la poli).

O zonă naturală este un complex natural mare care are condiții comune de temperatură și umiditate, soluri, vegetație și faună.

Izoterme (din greacă .izos – egal, terme– cald ) – linii care leagă puncte cu aceeași temperatură.

Cauciuc – indian antic – „lacrimi de copac”

Zona climatică (zonă) - benzi latitudinale sau sublatitudinale ale suprafeței pământului, caracterizate prin radiația solară, precum și caracteristici ale circulației generale a atmosferei. Există 13 zone climatice pe Pământ: Arctic, Antarctic, Subarctic, Subantarctic, 2 temperat, 2 subtropical, 2 tropical, 2 subecuatorial, ecuatorial.

Pârâurile sunt o rețea de râuri uscate temporare care caracterizează deșertul interioară și regiunile semi-deșertice ale Australiei.

Cauciucul este seva lăptoasă (latex) a plantelor de cauciuc. Aproape tot cauciucul natural este extras din latexul de Hevea brasiliensis. Extras prin tăiere, conține 34-37% cauciuc; un copac Hevea de cinci ani produce 2-3 kg de cauciuc pe an. Din vechile înseamnă cauciuc indian „lacrimi de copac”

Placa litosferică - conform teoriei plăcilor litosferice, scoarța terestră, împreună cu o parte din mantaua superioară, nu este o înveliș monolitic a planetei, ci este formată din mai multe blocuri (plăci) foarte mari, cu o grosime de 60 până la 100 km. .

Continente (din lat. .continente – continent ) - o masă mare a scoarței terestre, cea mai mare parte a cărei suprafață iese deasupra nivelului

Oceanele lumii sunt sub formă de pământ, iar părțile periferice sunt scufundate sub nivelul oceanului.

Muson (din franceză. musson, arabă mausim – sezon ) este un tip de transport aerian stabil pe anumite zone ale Pământului cu o schimbare de la iarnă la vară. Musonul de iarnă este îndreptat de la pământ la ocean, musonul de vară este îndreptat de la ocean la uscat. Musonii sunt cauzați de diferențele de încălzire a continentelor și oceanelor.

Oază - 1) o zonă acoperită cu vegetație și de obicei populată în deșerturi sau semi-deșerturi, limitată la râuri sau zone cu apă subterană proaspătă apropiată și, de asemenea, irigată artificial din fântâni arteziene sau canale așezate din râuri și rezervoare;

2) o bucată de pământ la periferia Antarcticii, lipsită de gheață continentală.

Un ocean este o parte a Oceanului Mondial, o depresiune uriașă plină de apă, delimitată de continente.

O insulă este o mică bucată de pământ înconjurată pe toate părțile de apă. Există insule unice sub formă de lanț (crestă), grupuri de insule într-o ordine haotică (arhipelaguri). Pe baza originii lor, insulele sunt împărțite în continentale (foste secțiuni ale continentului, acum despărțite de strâmtori), vulcanice (vulcani subacvatici care ies de sub nivelul oceanului) și corali (cladiri de animale marine, polipi de corali).

Pampa, pampas „spații plate acoperite cu iarbă” – zone plane cu predominanță a vegetației ierboase în America de Sud. De fapt, P. este numită regiunea subtropicală naturală din Argentina - cereale-forb stepa, acum aproape complet arat.

Vânturile alizee (de la el . pasaat)– transfer stabil (pe tot parcursul anului) de mase de aer între zona subtropicală de înaltă presiune (25-30*N și S latitudini) și ecuator.

Platformă - secțiuni antice, relativ stabile și nivelate ale suprafeței pământului, situate la baza continentelor moderne și formate în trecutul geologic îndepărtat.

Un complex natural este o secțiune a suprafeței pământului care se distinge prin caracteristicile componentelor naturale care se află într-o interacțiune complexă.

O zonă naturală este un complex natural mare care are condiții comune de temperatură și umiditate, soluri, vegetație și faună.

Rezervare (lat. rezervaţie salva ) - teritorii alocate pentru așezarea forțată a populației indigene (indieni în SUA și Canada, africani în Africa de Sud, aborigeni australieni).

Relieful este un set de neregularități de pe suprafața pământului care diferă ca mărime, origine și vârstă.

Savannah – „sabana” spaniolă, care înseamnă „Primesc sălbatic simplu".

Samum (araba) „vânt otrăvit” ) - numele vântului fierbinte uscat din deșerturile Arabiei și Africii de Nord. Are caracter de furtună cu furtună puternică de nisip, uneori cu furtună.

Selva este o pădure ecuatorială umedă, veșnic verde, în câmpia Amazoniană și pe versanții Anzilor.

Scrub, tuf, tuf sunt desișuri uriașe dense de xerofite (până la 2 m înălțime), în principal arbuști veșnic verzi (eucalipt, salcâm) din regiunile aride ale Australiei, aproape lipsite de râuri și lacuri.

Un taifun este un ciclon tropical care a atins puterea unui uragan sau a unei furtuni. din chineză - „vânt foarte puternic” .

Tornado (spaniolă) . „întorsături” ) este un vârtej atmosferic puternic (tornadă) care apare în Statele Unite în timpul verii (mai ales adesea în sudul Marilor Câmpii).

Chukchi - oameni care trăiesc în nordul Eurasiei, oameni „bogat în căprioare”.

Secțiunea 2. Continente și oceane.

America. În 1402, crezând că are dreptate, H. Columb s-a repezit spre țărmurile Indiei în plină vele. Columb a făcut patru călătorii pe țărmurile Americii, a descoperit multe insule și în 1498 a intrat pe continent. A devenit clar că au fost descoperite noi ținuturi necunoscute europenilor. Cu toate acestea, ideea existenței lor a fost exprimată pentru prima dată de Amerigo Ves-Pucci, care a luat parte la două expediții (1499-1504) pentru a deschide terenuri. Persoană curios și atentă, el a alcătuit prima descriere a noilor pământuri,

scrisorile sale despre călătoriile sale au devenit foarte faimoase în Europa, iar Lumea Nouă descoperită a fost numită după el.

Australia este un continent situat în emisfera sudică, din latină „sudic”.

Antarctica este un continent situat în emisfera sudică, dincolo de Cercul Antarctic. Numele continentului provine din cuvântul grecesc „anti” – împotriva , adică regiunea situată vizavi de regiunea polară nordică a globului - Arctica.

Arctica este regiunea polară nordică a globului, inclusiv Oceanul Arctic cu mările și insulele sale, părțile adiacente ale oceanelor Atlantic și Pacific, precum și periferiile continentelor Eurasia și America de Nord. Numele provine din limba greacă "arktos" - „urs”; o țară situată sub constelația Ursa Major în nordul îndepărtat.

Africa este al doilea cel mai mare continent de pe planetă. Originea numelui său este interpretată diferit:

1) lat. africus - „fără îngheț, neștiind frigul”;

2) așa numeau romanii un mic trib care locuia la sud de Tunisia, iar locația lui era "Africa".

Europa este parte a lumii. Cuvântul este atât de vechi încât este extrem de dificil să-i urmărești originile. Numele poate să fi venit din semitic "Erebus" sau "irib" ce înseamnă "vest" sau din fenician „Erep” – apus de soare; apus de soare .O altă versiune: în Grecia Antică cuvântul „Erebos” însemna întuneric, întuneric, regatul subteran al morților. Europa este o parte a lumii, partea de vest a continentului eurasiatic. Potrivit legendei, tatăl grec al zeilor, Zeus, a răpit frumoasa Europa din Fenicia, a dus-o în Creta și a conceput cu ea mai mulți copii aici.

Marea Aral - din turcă Aral, ce înseamnă în traducere "insulă". Deci mai întâi-

A fost numită zona de la gura Amu Darya.

Marea Azov - în arabă Bar el-Azov – „mare albastru închis”.

Antile din cuvântul grecesc „anti” – „împotrivă”, „înainte”, „împotriva continentului”.

Insulele Azore sunt formate din zece insule mari și mai multe mici, în mare parte nelocuite. Giulgiul gros de ceață care învăluie din când în când Azore a devenit un fel de simbol al arhipelagului un alt nume, mai puțin cunoscut, care sună "Ilhas de Bruma" (insule cu ceață).

Alaska este o peninsulă în nord-vestul Americii de Nord. Din Aleutian alaskhas înseamnă „pământ mare”.

Golful Bengal - dintr-un cuvânt hindus bangala ce înseamnă „locuința lui bang”; (Bangaii sunt vechi locuitori ai coastei).

Strâmtoarea Bosfor (greacă) – "vadul vacilor" Potrivit mitologiei grecești, frumosul Io, transformat de soția lui Zeus, zeița Hera, într-o vacă, urmărit de un tăban, a fugit din Grecia și a înotat peste Bosfor.

Strâmtoarea Bab el-Mandeb, face legătura între Marea Roșie și Golful Aden – „Poarta lacrimilor”

Groenlanda este o insulă „țara verde” (în daneză), descoperit în secolul al XIX-lea de vikingii normanzi.

Golful Hudson este numit după navigatorul englez Hudson, care a descoperit golful în 1610.

California este o peninsulă de pe coasta de vest a Americii de Nord. Indică "forja fierbinte" deoarece Vara temperatura aerului aici este foarte ridicată.

Lacul-marea Caspică face parte dintr-o mare odinioară vastă. Numele mării este legat de numele persoanei care a locuit pe malul ei în primul mileniu î.Hr. oameni Kaspiev

Insulele Kurile - din cuvânt "pui" ce înseamnă "Uman".

Marea Caraibelor este numită după indienii Caraibi care trăiau pe malul mării.

Numele Marea Roșie provine de la numele unei alge marine care este de fapt albăstrui la culoare, dar devine albastru strălucitor când moare.

Peninsula Labrador - "agricultor" (portugheză).

În 1003 Expediția vikingă Torfini Karlefni a navigat de-a lungul coastei Groenlandei, apoi țărmurile au dispărut în ceața mării. Navele au navigat spre sud în larg. Marea era pustie, în depărtare se vedeau doar fântâni eliberate de balene. În cele din urmă, marinarii au văzut o dungă albastră la orizont. Acesta a fost actualul Labrador. Malul înalt era acoperit cu pietre. Marinarii au numit această țară Hellwand – „Țara pietrelor plate”.

„Țara sclavilor”, pentru că după deschiderea sa în 1501. Portughezii i-au forțat pe indieni să lucreze pentru ei înșiși și i-au transformat în sclavi.

Madeira - insula din Portugalia - "insula vinurilor" În XYv. Celebrul călător portughez Henric Navigatorul a plantat lăstari de struguri malvasieni aduși din Creta în Madeira. Așa că strugurii au plecat în exil în Madeira.

Golful Mexic - numele său este asociat cu statul Mexic, care la rândul său este numit după zeul aztec al războiului - Mehitli.

Newfoundland - din engleză. - „pământ nou descoperit”. În 1003 Navele vikinge Torfini Karlefni au navigat mai la sud de Labrador. Două zile mai târziu, un nou pământ s-a deschis înaintea călătorilor. Coasta accidentată era acoperită cu pădure de conifere. Thorfinn a numit acest pământ Markland - „țara pădurii”.

Insulele Spitsbergen (olandeze) din Oceanul Arctic – „Munți creștini”

Peninsula Florida de Nord. America - "înflorire" (spaniolă).

Marea Egee (greacă) - „incitant.”

Peninsula Yucatan la nord. America - în limba indienilor locali înseamnă „Te vom ajuta noi nu intelegem" (așa au răspuns locuitorii acestei peninsule primilor europeni care au întrebat „cum se numește acest pământ?”)

Secțiunea 3. Relief.

Alpi - munți din Europa – „înalt”, „munte”.

Munții Apenini în Europa - din cuvânt Stilou - „sus”.

Altai - munți din Asia - din mongolă "munti de aur"

Anzi - munții Americii de Sud - în limba locuitorilor incași locali - „cupru”, „munti de cupru”.

Atacama, deșertul Americii de Sud - „zonă deșertică”.

Balcani - munți din Europa din Peninsula Balcanică - din turcă "munte".

Vezuvius, un vulcan din Peninsula Apenini - „munte fumător”.

Gobi, deșert din Asia Centrală - din mongolă - "deşert".

Himalaya – munții asiatici – „Locuința zăpezilor”.

Deccan, un platou din Peninsula Hindustan - din cuvântul sanscrit dakishna "sud".

Chomolungma (Everest) - cel mai înalt punct de pământ din Himalaya - "mamă zeii Pământului”.

Kalahari, desert african - "însetat" și tradus din limba Bandu înseamnă „o zonă mare lipsită de apă.”

Cordillera - Munții de Nord. America - din spaniola - „snur”, „lanț”.

Cotopaxi - un vulcan din America de Sud - „munte sclipitor”.

Kilimanjaro - un munte vulcan din Africa - în limba Negro Swahili numele acestui vulcan Kilimangara mijloace „munte strălucitor”

Kunlun - munții Asiei Centrale - din chineză „Munții de ceapă”, deoarece Unele pante ale crestelor sunt acoperite cu ceapa salbatica.

Sesiunea mesopotamiană din Asia din greacă înseamnă „interfluviu”.

Pamir - munții asiatici - „acoperișul lumii”.

Pirinei - munți europeni - în limba localnicilor (basci) pyrene - "munte".

Sahara - desert african - "deşert".

Tien Shan - munți asiatici - un nume de origine chineză. Tien- "cer" Şi shan– "munţi", aceste. „munti sub cer”

Elbrus - cel mai înalt punct al Munților Caucaz - înseamnă „munte strălucitor”

Secțiunea 4. Apele interioare.

Amazon fluviul sud-american – “ năvălirea furtunoasă a norilor de apă.”

Amu Darya - un râu din Asia Centrală - „râul orașului Amu; Amu este un oraș antic pe malul râului.”

Balkhash, lac - din kazah – „spațiu de mlaștină extins”; lacul este mlăștinos lângă maluri.

Volga, râu - în limba triburilor antice slave înseamnă „luminos”, „sacru”.

Huron - un lac nord-american numit după un trib indian.

Yenisei - pronunțat în Evenki „Joanesi”, ce înseamnă "râu mare"

Zambezi - fluviul african - în limba negrilor locali - “mare fluviu”.

Issyk-Kul, lac – „lac cald”.

Indus, râu - numele este sanscrită, tradus - „părintele râurilor”

Lena, râu - numele este derivat din Yakut „elyuena”, ce înseamnă "râu".

La – Plata, râul Americii de Sud - „râu de argint”.

Râul Colorado de nord America - în spaniolă înseamnă „pestriț, colorat”; „râu roșu”.

Mississippi - „marele râu”, „părintele apelor” în limba indienilor Alkonquin.

Missouri - fluviu american – „cățea grasă și murdară”.

Michigan, lacul - din limba tribului indian Chipewawa - "lacul mare"

Niger - fluviu african - din latină - „negru”, „râu în țara negrilor”.

Niagara, râu nord-american, cascadă. În limba indienilor irochezi locali sună ca „ni-a-ka-ra” si mijloace „tunet de apă”

Ob, râu - în limba Komi înseamnă „mătușă” și „bunica”.

Ontario - unul dintre Marile Lacuri din America de Nord - „frumos lac”.

Orinoco, fluviul nord-american - "râu".

Pechora, râu - din cuvântul peșteră - „râul peșterilor”

Parana, râu - „rudă a mării”.

Dvina de Nord, râu - din cuvântul finlandez viena – "linişti."

Sena este unul dintre marile râuri ale Franței. Numele său, tradus din limba galică, înseamnă "râu linistit"

Syrdarya, râul Asiei Centrale - din Tadjik și Uzbek - „râu cu curgere plină”.

Tanganyika, lac african - „adunare de ape”.

Tamisa - un râu din Anglia - Cezar a dat numele fluviului. Numele râului provine de la cuvântul celtic Acolo, ce înseamnă „extindere”.

Titicaca, un lac din America de Sud - în limba incașă înseamnă "piacă de plumb"

Ciad, lac din Africa - „apă”.

Erie, unul dintre Marile Lacuri din America de Nord - numit după triburile de nativi americani (Erie - „pisici”).

Yangtze, un râu din Asia - "fiul oceanului" Chinezii îi spun și Dajiang, ce înseamnă „marele fluviu” sau Changjiang, aceste. "râu lung"

În Nord America are un lac cu unul dintre cele mai lungi nume. Acest nume are 42 de litere: CHARGOGGAGOGGMANCHAUGGGOGGCHAWBUNAGUNGAMAUGG.

Secțiunea 5. Harta politică.

Secțiunea 5.1. state.

Australia este singurul stat de pe planeta noastră care ocupă un întreg continent. Este situat pe continentul cu același nume, în emisferele estice și sudice, la joncțiunea oceanelor Pacific și Indian. 22 august 1770 Cook a aterizat pe o mică insulă din strâmtoarea Torres și a adus în posesia coroanei britanice întreaga coastă de est a Noii Olande, pe care a numit-o New South Wales. Astfel s-a încheiat descoperirea celui de-al cincilea continent al Pământului - Australia, care începe cu denumirea latină „sudic”.

Austria este situată în centrul Europei. 1 noiembrie 996 Sfântul Împărat Roman Otto111 într-un modest act de dar a menționat o anumită regiune de graniță din sud-est, pe care a numit-o "Ostarikhi" ce însemna „Țara de Est, imperiu”.

Argentina, situată în partea de sud a continentului Americii de Sud, este una dintre cele mai mari țări din America Latină. Dorința europenilor de a deține o bogăție enormă, care se presupune că este ascunsă în numele statului însuși: "argentum" tradus din latină înseamnă "argint". Cu toate acestea, țara nu a avut niciodată metale prețioase.

Bolivia este un stat sud-american. Locuitorii înșiși își numesc țara „acoperișul lumii” întrucât cea mai mare parte a teritoriului său este situată sus, în munți. Țara poartă numele liderului mișcării de eliberare împotriva metropolei.

Brazilia este cea mai mare țară din America de Sud. Țara și-a luat numele de la numele unui copac cu lemn frumos, roșu. – pau-brazil .

Vietnam este o țară din Asia de Sud-Est, pe Peninsula Indochina. Tradus din vietnameză - „țara din sud”. Atracțiile naturale ale Vietnamului includ golful Halong, care a tradus înseamnă „Aterizarea Golfului Dragonului”; Vietnamezii o numesc a opta minune a lumii: într-o zonă de mare de 1500 km pătrați există aproximativ 1600 de insule și stânci de cele mai bizare forme, având nume nu mai puțin „bizare” - „vază pentru bețișoare de tămâie”, „broască de piatră”, „bătrân - peștișor”, „cocoși de luptă” etc.

Venezuela este o țară situată în nordul Americii de Sud. În 1498 Când H. Columb a văzut pentru prima dată Venezuela, nu a putut să nu fie uimit. Plaje spațioase mărginite de plantații de palmieri. Un an mai târziu, Amerigo Vespucci a pus piciorul pe aceste țărmuri. I-au amintit clădirile indiene pe care le-a văzut pe lacul Maracaibo orasul natalși a botezat țara Venezuela, care în italiană înseamnă „ Mica Veneție” .

Haiti este un stat din Indiile de Vest, ocupă treimea vestică a insulei Haiti (Goatee). Tradus în rusă înseamnă "insula muntoasa"

Honduras este o țară situată în sudul continentului nord-american. Numele statului este tradus ca "adâncime".

Groenlanda - din daneză - „țara verde” – deschis în Hv. Vikingii normanzi. Aceasta este o insulă mare a arhipelagului arctic.

Irlanda este un stat situat în vest. Europa și ocupă cinci șesime din insula Irlanda. Țara ir; Irlandezii își numesc insula Erin, aceste. Vest ; Numele tribului, Ira, provine de la cuvântul erin.

Islanda este o țară situată pe insula cu același nume. Tradus din islandeză înseamnă „țara de gheață”.

China - „Zhongguo” , așa numesc chinezii țara lor, înseamnă tradus "starea de mijloc" . Locuitorii Chinei Antice considerau patria lor ca fiind centrul Universului. Chinezii s-au numit „Han” încă din vechea dinastie Han. Cuvântul „China” a venit în rusă de la numele poporului Khitan, care a trăit cândva în regiunile de nord-vest ale țării.

Coreea este o țară situată în nordul Asiei, în partea de sud a Peninsulei Coreene. În coreeană Chiosen - „Țara prospețimii dimineții.”

Canada este a doua țară ca mărime din lume, situată în partea de nord a nordului. America și pe numeroasele insule adiacente acesteia. Cuvântul este indian, înseamnă "sat".

Kenya este un stat african. Numit după Muntele Kenya, ceea ce înseamnă: locul unde traieste strutul.

Marocul este un stat situat în extrema nord-vest a continentului african. Din arabă „marrokiya”, care înseamnă "decorare".

Mexic este o țară din America de Nord, situată în America de Sud. Țara este cunoscută în întreaga lume ca leagănul vechilor civilizații indiene: mayașii, toltecii și aztecii au locuit aceste locuri până când colonialiștii spanioli au invadat. Numele este asociat cu numele zeului aztec al războiului Mehitli.

Nicaragua este o țară din America Centrală. Numele său este asociat cu numele liderului local.

Norvegia este un stat vest-european care ocupă părțile de vest și de nord ale Peninsulei Scandinave. Din limba norvegiană veche înseamnă „calea nordică”.

Noua Zeelandă este un stat insular în partea de sud-vest Oceanul Pacific, situat pe Insulele de Sud și de Nord, separate de strâmtoarea Cook și de mici insule de coastă. Numele țării provine de la numele provinciei olandeze Zelanda, de unde era descoperitorul Noii Zeelande, Abel Tasman.

Polonia este o țară din Europa Centrală. Numele statului provine de la cuvântul slav "domeniu", aceste . loc plat, neted.

Tripoli este un stat african , „țara celor trei orașe”.

Finlanda este un stat din nord. Europa. În finlandeză Suomi înseamnă „mlaștină”, „mlaștină”.

Chile se întinde ca o panglică îngustă de-a lungul aproape întregii coastei Pacificului a continentului sud-american. Tradus din dialectul local - „Acolo e frig.”

Scoția este un stat european „Țara nomazilor”

Elveția este unul dintre statele mici ale Europei. Numele statului provine de la vechiul cuvânt germanic Pile-Kings, ce înseamnă "cresterea vitelor"

Etiopia - stat african - tradus din greaca - „o țară de oameni cu fețe arse de soare.”

Jamaica este un stat insular din Antile. Numele țării provine din limba indienilor Arawak. La începutul secolului al 111-lea. Jamaica a devenit un adevărat cuib de pirați. Britanicii le-au oferit refugiu pe insulă cu condiția ca pirații să atace doar navele spaniole.

Japonia - în japoneză Dai Nippon ce înseamnă „Marele pământ al soarelui răsare”

Secțiunea 5.2. Orașe mari ale lumii.

Addis Abeba - capitala Etiopiei (Africa) - „floare nouă”

Amsterdam este capitala Olandei. „Dam” este baraj în olandeză, iar acest cuvânt este inclus în numele multor orașe și orașe. Tradus ca „baraj lângă râul Amstel.”

Barcelona este un oraș spaniol unde a fost ridicat monumentul lui Columb.

Bombay este un oraș din India - numele orașului provine de la numele zeiței Moomba.

Buenos Aires este capitala Argentinei (America de Sud). Tradus din spaniolă înseamnă "aer bun" care corespunde cu adevărat caracteristicilor climatice ale zonei.

Viena este capitala Austriei (Europa). Tradus din latină înseamnă „orașul coroanelor” (veniezii sunt un trib slav).

Jakarta este principalul oraș din Java. Numele său se traduce prin „fortăreață minunată” .

Salzburg este al doilea oraș ca mărime din Austria, locul de naștere al lui Wolfgang Amadeus Mozart. Sol-grad, tradus din germană, își are originea în apropierea zăcământului de sare gemă.

Kolkata este un oraș important din India. Din hindus înseamnă „Casa zeiței Kali.”

Copenhaga este capitala Danemarcei. Tradus din daneză înseamnă „port comercial”.

Madrid este capitala Spaniei (Europa). În antichitate, teritoriul Spaniei era locuit de triburi iberice. Arabii, care au cucerit pământurile spaniole la începutul secolului al V-lea, și-au construit cetatea pe locul satului iberic Matritem. Vechiul nume dat acestui loc de către Iber-Rami, maurii îl pronunțau „Majirit”. Spaniolii, care au luat cetatea maură la sfârșitul secolului I. (1083), au început să numească regiunea cucerită în felul lor. Din acest amestec bizar de pronunții diferite - iberică, arabă și spaniolă - a apărut numele actual al orașului, Madrid.

Montevideo este capitala Uruguayului. Tradus din dialectul local înseamnă „Văd pământul”.

Ottawa este capitala Canadei. Primii coloniști de pe acest site au fost un trib indian "Ottawa", Orașul și râul pe care a fost construit au fost numite după acest trib.

Oslo este capitala Norvegiei. Aici există un muzeu al navelor vikinge.

Beijing este capitala Chinei (Asiei). Tradus din chineză - „capitala nordică”.

Puerto Rico este un stat insular din Antile. Numele reprezintă - „port bogat”.

Phenianul este capitala RPDC. În antichitate acest oraș se numea Koguryo– „Orașul sălciilor” Sălcii plângătoare, care se găsesc peste tot în oraș, dau o culoare unică acestui oraș.

Praga este capitala Republicii Cehe. În locul în care se află orașul, pe râul Laby, afluentul său al Moldovei, era un prag „prag”,– de unde si numele orasului.

Rabat este capitala Marocului (Africa). Tradus înseamnă „fortificat mănăstire" – unul dintre principalele centre ale culturii și educației arabe.

Rio de Janeiro este un oraș important din Brazilia – tradus în limba rusă „Râul ianuarie”

Roma, capitala Italiei, este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa; a apărut acum mai bine de 2.700 de ani pe Dealul Palatin. Potrivit legendei, gemenii Romulus și Remus au fost alăptați de o lupoaică pe versanții acestui deal. Romulus a fondat un oraș pe un deal numit după el - în italiană Roma se pronunță „Roma”.

Reykjavik - capitala Islandei - numele este tradus "Golf Fumatul"

Rotterdam este un oraș din Țările de Jos. „Dam” este baraj în olandeză, iar acest cuvânt este inclus în numele multor orașe și orașe. Tradus ca „baraj de lângă râu”. Rotterdam - baraj de lângă râul Rott.

Singapore - orașul Malaeziei - nume sanscrită - Singa Pura - înseamnă „orașul leului”

Sydney este al doilea oraș și port ca mărime din Australia. La 26 ianuarie 1788, primii britanici au debarcat. Orașul poartă numele ministrului britanic de interne, Lord Sydney.

Khartoum este capitala Sudanului (Africa). Din arabă - "trunchi", deoarece Peninsula, formată la confluența Nilului Alb și Albastru, unde se află orașul, seamănă cu trunchiul unui elefant.

Secţiunea 6. Tabelul toponimelor.

Tabel de nume toponimice găsite la cursul de geografie fizică.

rusă	engleză	spaniolă	turcesc	chinez	arab
munte	munte	monte	dag, tau	shan	jebel
râu	râu	Rio	su	el, Jiang	nahr, bangr
lac	lac	lago	cul	xy	bakhr
mare	mare, grozav	grande	ulu	da, tai	kebir
alb	octet	blanco	ak	la revedere	Abyad, Libnan
negru	negru	negru	pedeapsă	Hei	Sudan
rosu galben	rosu galben	colorado amarillo	kyzyl sara	Hong Huang	Ahmar Asfar

Munte (munti, creste):

Kopet-Dag – „Multimuntan”; Tersey-AlatauŞi Kungey-Alatau– este mai corect aici Alatoo – „Munții Pestriști” în Asia Centrală.

Altyn-Tag – „Munții de aur”; Nanshan b – „Munții de Sud” în Asia Centrală.

Yamantau - „Muntele rău” deoarece este înconjurat de zone umede, motiv pentru care este numit astfel - vârful Uralilor de Sud.

Chatyr-Dag - „Cort-munte”, ca având o formă patruunghiulară – unul dintre vârfurile Munților Crimeei.

Mont Blanc - „Muntele Alb”în franceză şi Monte Rosa, în italiană, sunt principalele vârfuri din Alpi.

Montevideo – „Muntele se vede”- capitala Uruguayului.

Montana si Vermont– „Munții verzi” - Statele SUA.

Râul Verde „Râul Verde”; Râul Roșu, Rio Grande del Norte - „Mare râul de nord" Pentru mexicani, este cu adevărat un râu nordic - un râu în America de Nord.

Bahr el Abyad și Bahr el Azraq - nume Nilul Alb și Albastru în arabă.

Issyk-Kul – „Lacul fierbinte” deoarece nu îngheață.

Lago Maggiore - "Lacul Mare" în italiană.

Marele Lac Sărat - „Marele Lac Sărat”, în America de Nord.

Ulugmuztag – „Marele munte de gheață” – numele și vârfurile Kunlun.

Big Horn - „Cornul mare” - numele unui pinten din Munții Stâncoși.

Marele Canion - „Marele Canion” pe râul Colorado.

Aktyubinsk – de la Ak-Tube – „ Dealul Alb" oraș din Kazahstan.

Blanca, Casablanca – „Casa Albă” - Cap și oraș din Africa.

Karakoram - „Sgor negru” - numele munților din Asia Centrală.

Karabakh - „Grădina Neagră” - zonele muntoase din Caucaz.

Kara-Bogaz-Gol - „Black Mouth Bay”.

Kyzylkum - „Nisip roșu” - desertul Asiei Centrale.

Yellowstone - „Piatra galbenă” - un râu din America de Nord.

Râul Galben - „Râul Galben” în China.

Referințe

1. Korinskaya V.A. Geografia continentelor și oceanelor: manual pentru clasa a VII-a de liceu / V.A. Korinskaya, V.A. Şcenev, I.V.-M.: Educaţie, 2000.
2. Kondratyev B.A. Lecții despre geografia unor părți ale lumii și a celor mai importante state. M.-Iluminismul, 1963
3. Soloviev A.I. Dicționar - carte de referință de geografie fizică / A.I. Karpov.-M.: Educație, 1983.
4. Shabanova A.T. Țările lumii: carte de referință modernă - World of Books LLC, 2005.
5. Un scurt dicționar de cuvinte străine.
6. Geografia la școală: Jurnal. 1961

Afganistan- eventual din „Upa-Ghana-Stan” (sanscrită pentru „țara triburilor unite”).
Albania- pământul muntenilor. Rădăcina „Alb” înseamnă „alb” sau „munte”. Se presupune că triburile montane din Kosovo modern și-au adus etnonimul montan în câmpia îngustă de coastă. Numele Shqiperia folosit pe plan intern înseamnă „țara vulturului”. Poate că vulturul era un totem tribal.
Algeria- de la numele capitalei Alger (Alger), care în franceză este Alger, în arabă - Al Jazair (insula).
Andorra- originea necunoscută. Posibil iberic sau basc.
Angola- din ngola, titlu folosit de un monarh în regatul precolonial Ndongo.
Argentina- din latinescul „argentum” (argint). Comercianții foloseau Rio de la Plata (râul de argint) din Argentina pentru a transporta argint și alte comori din Peru. Terenul din aval a devenit cunoscut sub numele de Argentina (Țara Argintului).

Australia- din „pământul sudic necunoscut” (lat. terra australis incognita). Zona a fost numită de primii exploratori europeni care credeau că Australia continentală este mult mai mare decât descoperiseră până acum. Exploratorul Matthew Flinders (1774-1814), care a explorat și a cartografiat pentru prima oară coasta australiană, a folosit termenul „Australia” în lucrarea sa.
Austria- „regatul de est”, de exemplu, comparați cu modernul limba germana: Osterreich. În secolul al IX-lea, Austria era teritoriul extrem de est al Imperiului franc, precum și zona de graniță a așezărilor germane cu pământul slav. Carol cel Mare a numit țara Ostmark („teritoriu de graniță de est”). În secolul al XI-lea a apărut pentru prima dată termenul Ostarrichi.
Azerbaidjan- „Țara focului” (de la incendiile de pe suprafața bazinelor de petrol antice) Numele antic Atropatene în arabă a început să fie pronunțat Azerbaidjan.

Bahamas- din spaniola „Baja Mar” („mare de mică adâncime”). Conchistadorii spanioli au numit astfel insulele pe baza caracteristicilor apei care le inconjoara.
Bahrain- din arabă „două mări”. Despre ce mări se vorbește aici este încă în dezbatere. Bahrainul se află într-un golf înconjurat de pământ arab și peninsula Qatar, iar unii oameni cred că cele „două mări” se referă la apa golfului de pe ambele părți ale insulei. Alții cred că în acest caz există o referire la poziția insulei Bahrain în Golful Persic, despărțită de „două mări” de coasta arabă în sud și Iran în nord.
Bangladesh- din sanscrită/bengali. Bangla înseamnă oameni vorbitori de bengaleză și Desh înseamnă țară, astfel Bangladesh este „Țara oamenilor vorbitori de bengaleză”. Țara a fost anterior parte a Indiei, iar cultura bengaleză acoperă o zonă mare din India și Bangladesh.
Barbados- a fost numit de exploratorul portughez Pedro a Campos „Los Barbados”, care înseamnă „cei cu barbă”. S-a spus asta despre aspectul smochinilor insulei.
Bielorusia- „Belaya Rus”, fosta Belarus, „Rusia albă”. Numele a fost schimbat după prăbușirea URSS pentru a sublinia faptul că Belarus și Rusia au fost și rămân țări separate. Se presupune că noul nume are o rădăcină independentă rus din Rutenia (ca să fiu sincer, nu am putut găsi un analog al acestui nume în cărțile despre istoria Rusiei, dacă cineva comentează, mă voi bucura doar). Deși, de fapt, Rutenia și Rusia provin din aceeași rădăcină „Rus”, care a venit la noi de la vikingi. Astfel, regiunea ucraineană Rutenia poate fi găsită în surse mai vechi ca „Rusia roșie” (posibil referindu-se la Rusia Kievană), unde termenul nu se referă la toată Ucraina sau URSS.
Belgia- de la numele tribului celtic, Belgae. Poate că numele a venit mai târziu de la „Bolg” (grup de limbi proto-indo-europene), adică pungă sau pântec.
Belize- dintr-o pronunție spaniolă distorsionată a lui „Peter Wellis” - piratul care a creat prima așezare în Belize în 1638.
Benin- numit după vechiul Imperiu African cu același nume, pe al cărui teritoriu se află Beninul modern. Statul Benin a fost numit anterior Dahomey din cel mai mare grup etnic.
Butan- pământul Bhotiei. Tibetanii sau Bhotia au migrat din Tibet în Bhutan în secolul al X-lea. Rădăcina comună este „bod”, numele antic al Tibetului. Al doilea nume neoficial este Druk-Yul, care înseamnă „țara dragonului tunetului”, „țara tunetului” sau „țara dragonului”.
Brazilia- de la arborele cu același nume, care, la rândul său, a fost numit datorită culorii roșiatice a lemnului, care amintește de culoarea cărbunilor încinși (brasil în portugheză).
Britannia- „pictat”, o referire la coloniștii originali ai insulelor care foloseau vopsea și tatuaje pentru a-și decora corpul; poate proveni și de la zeița celtică Brigid.
Bolivia- în cinstea lui Simon Bolivar (1783-1830), un lider militar care a luptat cu spaniolii, și primul președinte al republicii (după ce a fost recunoscută independența în 1824).
Bosnia și Herțegovina- anterior țara era formată din două teritorii separate: partea mai mare de nord a fost numită după râul Bosna, partea mai mică de sud și-a luat numele de la titlul nobiliar german de „duce”. Acest titlu a fost acordat voievodului suprem al teritoriului, Stefan Vikčić (dacă este pronunțat greșit, scuze) de către împăratul Frederic 4 în 1448.
Botswana- numit după grupul etnic predominant al țării, tswana. Numele anterior - Bechuanaland - provine de la Bechuana, o altă ortografie a „Botswana”.
Bulgaria- „o țară a unui trib format din multe triburi”. „Bulg” provine dintr-o rădăcină turcă care înseamnă „mixt”.
Burkina Faso- „țara oamenilor cinstiți”. Anterior, țara era numită „Volta Superioară” de la numele celor două râuri principale - Volta Albă și Neagră - care își au originea în Burkina Faso.
Burundi- țara celor care vorbesc limba rundi.

Vanuatu- de la „pentru totdeauna pe pământul nostru” în Bislama. Țara era cunoscută anterior ca Insulele Noi Hebride după insulele din Scoția.
Vatican- din lat. vaticinari „a profeți”, de la numele dealului „Mons Vaticanus”, pe care se află Vaticanul. Strada de la poalele acestui deal a fost folosită de ghicitori și ghicitori în epoca romană.
Ungaria- „oameni de zece exemplare”. Cu alte cuvinte, „o uniune de zece triburi”.
Venezuela- „Mica Veneție”, de la forma diminutiv „Veneția”. Exploratorii europeni au fost uimiți de casele pe pilon construite de băștinași pe lacul Maracaibo și au decis să pună țara numele Veneției.
Vietnam- „pământ sudic”. Stratul original al civilizației vietnameze era de fapt mult mai la nord decât Vietnamul modern.

Gabon- de la denumirea portugheză pentru râul Mbe: „Gabao” (palton cu glugă) de la forma specifică gurii râului.
Haiti -pe limbă Taino înseamnă „munte înalt” pentru indieni; Columb a dat numele de „Hispaniola” („mică Spanie”), dar chiar înainte de el regiunea se numea Haiti.
Guyana– poate din localnicii „Guainaze” – „oameni demni de respect”.
Ghana- în cinstea vechiului regat vest-african cu același nume. Cu toate acestea, teritoriul modern al Ghanei nu a făcut niciodată parte din acesta.
Germania- „țara lăncierilor” din germanicul „gar” („suliță”) și latinescul și germanic „om” - om. În latină, „Germania” înseamnă: Allemagne - „țara tuturor oamenilor”, adică. „multele noastre națiuni”; Deutschland - „țara oamenilor”; Nemetsy (poloneză: Niemcy; română: Nemti; cehă: Nemecko; maghiară: Nemet(orszag)) - „țara muților”, unde „mutul” este o metaforă pentru „cei care nu vorbesc limba noastră”. Numele maghiar este împrumutat din limbile slave.
Honduras- din spaniola „adâncime”, se referă la apele adânci de pe coasta de nord.
Grenada- din sudul orașului (provincia) spaniol cu ​​același nume.
Grecia- din lat. Grecus (greci), Aristotel a presupus că acest nume se referea la popoarele indigene din Epir (regiunea de coastă muntoasă înconjurată de Macedonia și Tesalia); Hellas - „țara luminii” (o presupunere dubioasă, deoarece în greacă nu există cuvinte asemănătoare cu „lumină” și „pământ” în Hellas).

Danemarca- dhen (grup de limbi proto-indo-europene) înseamnă „scăzut” sau „plat”, iar în germană „mark” înseamnă „pământ de graniță” și/sau „pădure de graniță”. Numele a fost folosit de vechii goți pentru a descrie pădurea care despărțea Gothland (mă tem că traduc greșit) de Scania.
Djibouti- numit după cel mai jos punct al Golfului Aden din Oceanul Indian. Posibil derivat din cuvântul „gabouti” (în limba Afar) - un covor din fibră de palmier. Republica Dominicană - din lat. „Dies Dominica” („Duminica”), ziua săptămânii în care Cristofor Columb a aterizat pentru prima dată pe insulă.

- „templul sufletului zeului Ptah”.

Zambia- din râul Zambezi.
Zimbabwe- „case de piatră” în Shona, legate de capitala construită din piatră a anticului imperiu comercial al Marelui Zimbabwe.

Israel- un nume alternativ pentru eroul biblic Iacov, literalmente „luptă cu Dumnezeu”.
India- în cinstea râului Indus (în hindi). Se crede adesea că „Bharat”, numele nativ al Indiei, provine de la numele vechiului rege „Jada Bharatha”, dar acest nume ar putea veni și de la un alt rege Bharata, fiul legendarului rege Dushyanta (îmi pare rău, nu familiarizat cu istoria Indiei Cum, totuși, cu istoria multor alte țări...).
Indonezia- „insule indiene”. De la cuvântul grecesc nesos, „insula”, adăugat la numele țării India.
Irak- din ebraica „Uruk” („între râuri”), care este o referire la râurile Tigru și Eufrat.
Iranul- „țara arienilor” sau „țara celor liberi”. Termenul „Arya” provine din grupul de limbi proto-indo-europene și are de obicei semnificația de „nobil” sau „liber”, asemănător cu cuvântul de origine greacă „aristocrat”. Persia (fostul nume al Iranului): din lat. „Persais”, din persanul antic „Paarsa”, regiunea centrală a țării, Fars modern. Persia este adesea asociată cu mitologia greacă - „țara lui Perseus”.
Irlanda- din Eire din preceltic Iweriu - „loc fertil” sau „locul Eire”, zeița celtică a fertilităţii. Foarte des se crede în mod eronat că provine din „țara fierului” (în engleză „țara fierului”).
Islanda- „țara gheții” (insula în islandeză). Numit astfel, pentru a descuraja străinii să încerce să se stabilească pe ceea ce era de fapt pământ fertil.
Italia- „fiul zeului taur” sau „zeu vițel”, un nume atribuit de obicei doar unei mici zone din vârful sudic al Italiei moderne.

Yemen- Originea numelui este dezbătută. Unele surse susțin că provine din arabă yamin, care înseamnă „de mâna dreaptă" (referindu-se la poziția Yemenului din punctul de vedere al unui observator care se uită dinspre Mecca), alții sugerează că numele provine de la yumn care înseamnă „fericire”, „binecuvântare”. Titlu (pentru lumea clasică - „Arabia Felix” ( iarăşi lipsa de cunoaştere a istoriei) ) se referea de obicei la întreaga coastă de sud a Peninsulei Arabice.

Capul Verde- din portughezul Cabo Verde („pelerina verde”), numită de marinarii portughezi care au călătorit de-a lungul deșertului Sahara înainte de a vedea insulele relativ verzi.
Camerun- din portughezul Rio de Camaroes („râu de creveți”), denumirea dată râului Vouri de exploratorii portughezi în secolul al XV-lea.
Canada- „mică așezare” sau „sat” în algonchiană (una dintre limbile indigenilor din America de Nord). Acest nume s-a aplicat Stakadona, o așezare lângă Quebecul actual.
Kenya- după Muntele Kenya, în limba kikuyu muntele se numește Kere-Nyaga („muntele albului”).
Cipru- poartă numele minelor de cupru situate pe teritoriul său.
Kiribati- o corupție a lui „Gilbert”, de la numele european pentru Insulele Gilbert. Apropo, așa se numesc în rusă.
China(pronunțat „China” în engleză) - numit după dinastia Chin în sanscrită.
Columbia- în onoarea lui Cristofor Columb.
Comore- în arabă „Djazair al Kamar” („insula lunii”).
Coreea- în cinstea Dinastiei Goryeo (din nou mi-e teamă să greșesc), prima dinastie coreeană în care oameni din Occident au vizitat țara. Numele intern al lui Hangeuk înseamnă „țara calmei dimineții” în vechiul Joseon.
Costa Rica- „coastă bogată” în spaniolă.
Cuba- „Cubanacan” („locul central”) în limba indiană taino.
Kuweit- din arabul „Kut”, adică „cetate”.

Liban(Liban) - din ebraica „munti albi”.
Lesotho- în cinstea poporului Sotho.
Liberia- din lat. liber, „liber”. Numit așa pentru că națiunea a fost creată ca o patrie pentru sclavii americani eliberați.
Liechtenstein- „piatră ușoară”. Țara a fost numită după dinastia Liechtenstein, care a cumpărat și a unit teritoriile Schellenburg și Vaduz. Împăratul Roman va permite familiei să-și redenumească noua proprietate.
Luxemburg- (celtic „Lucilem” - „mic”, germanic „burg” - „castel”) „mic castel”.

Mauritius- numit după domnitorul olandez Prințul Mauricius (Maurice) de Orange.
Malawi- de la „apa în flăcări” locală, posibil referindu-se la Lacul Malawi.
Malaezia- pământul poporului Malay.
Maldive- în sanscrită mahal („palat”), diva („insula”). Pe insula principală se afla palatul sultanului local.
Malta- de la „adăpostul” fenician. Numele a rămas cel mai probabil în circulație datorită existenței cuvântului grecesc și latin melitta („miere”), denumirea insulei din antichitate, precum și principalul produs de export al acelor vremuri.
Maroc- din orașul Marrakech. Numele local „Al Maghreb al Aqsa” înseamnă „vestul îndepărtat”.
Insulele Marshall- numit după căpitanul britanic John Marshall, care a documentat pentru prima dată existența insulei în 1788.
Mexic- în cinstea ramurii cu același nume a aztecilor.
Micronezia- din greaca "insule mici"
Moldova- din râul Moldova din România. Râul a fost numit astfel datorită extragerii de minerale, pentru care au fost folosite apele sale. Molde este termenul german pentru acest tip de minerit.
Monaco- „singur și de la sine”, referire la erou grec Hercule.

Namibia- din deșertul Namib. „Namib” înseamnă „loc în care nu există nimic” în limba Nama.
Nepal- „piața lânii”.
Nigeria- din limba africană locală „Ni Gir”, „râu Gir” (Niger).
Olanda- „Ținuturi joase” germanice. Olanda (parte a Țărilor de Jos; numele este adesea folosit pentru a se referi la țară în ansamblu) - „holt land” germanic, i.e. teren împădurit (foarte des, în mod eronat, se crede că înseamnă „pământ gol”). Batavia - „pământ arabil” (derivat din Betuwe, spre deosebire de numele local „Veluwe” - „pământ necultivat”).
Noua Zeelandă- din provincia Zeeland din Olanda.
Norvegia- din norvegiană veche nord și veg („calea nordică”). Numele norvegian Norge provine de la rădăcinile northr și rike ("regatul nordic").

Oman- origine controversată. În unele surse, numele provine de la termenul arab pentru „sedentar” (spre deosebire de nomazi), sau din alte cuvinte arabe care înseamnă „pace” și „încredere”. Alții susțin că țara a fost numită după o figură istorică, poate Oman bin Ibrahim al-Khalil, Oman bin Siba" bin Yaghthan bin Ibrahim, Oman bin Qahtan sau Oman bin Loot (numele arab al personajului biblic Lot). Numele a existat. de ceva timp și menționat de geograful Ptolemeu (85-165 d.Hr.)

Pakistan- acronim (provincii: Punjab, Afganistan, Kashmir, Iran, Sindh, Tokharistan). Înseamnă și „țara purului, impecabil”, pentru că. „pak” înseamnă „pur”.
Palestina- de la numele roman al țării, literalmente „țara invadatorilor” („filistenii” din rădăcina ebraică care înseamnă „invadator”).
Panama- în cinstea unui sat existent anterior în apropierea capitalei moderne. În limba indiană, Cueva înseamnă „loc unde sunt mulți pești”, poate din Caraibe pentru „abundență de fluturi” sau dintr-un alt nume local care se referă la arborele cu același nume.
Papua- „Papua” înseamnă „țara oamenilor cu părul creț”. Numit astfel de malaezii vecini, al căror păr este în general drept.
Peru- posibil din râul Biru din Ecuadorul modern.
Polonia- de la polenul german, „câmp”.
Portugalia- din lat. portus, „port” și numele portului roman Gaya, care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de Calais. Numele derivat a aparținut micului oraș Portucale, acum Porto.

Rusia- dintr-un grup antic de vikingi cunoscut sub numele de Rus și din regatul pe care l-au creat în ceea ce este acum Ucraina.
România- „țara romanilor”, pentru că populația locală „romanizată” se numea români sau romani.

Salvador- „mântuire” în spaniolă, numit după Iisus Hristos.
Samoa- „Sanctuarul Sacru Moa”, de la moa, o păsări de curte locale asemănătoare cu puiul. Potrivit legendei, locul pentru puiul sacru „Sa-moa” a fost împrejmuit din ordinul regelui Lu. După ce a luptat pentru a apăra această zonă, și-a numit fiul Samoa. Mai târziu, Samoa a devenit progenitorul clanului Moa, care a devenit șeful insulei Manua și apoi al tuturor insulelor Samoa.
San Marino- în cinstea Sfântului Marino, care, conform legendei, a fondat San Marino în 301.
Sao Tome și Principe- portugheză: Insulele Sfântul Toma și Prințul.
Seychelles- numit după Jean Moreau de Sechelles, ministrul de finanțe al regelui Ludovic al XV-lea al Franței.
Serbia și Muntenegru. Serbia - necunoscută, posibil de origine sarmatică; „Rowan” (sorabi) în Germania modernă are aceeași origine, sârbii au migrat în Balcani dintr-o regiune din Germania cunoscută sub numele de Lusația, unde se mai găsește rowan.
Muntenegru- numit muntenegro, „munte negru” de către cuceritorii venețieni din cauza aspect Munții Lovcen sau, mai probabil, din cauza pădurilor întunecate de conifere. Crna Gora, numele local modern al țării, traducerea literală a Muntenegrului (Muntenegru). (notă: „munte” în sârbă înseamnă „pădure de pe munte”, deci numele țării înseamnă mai degrabă „pădure neagră”). Anterior țara era cunoscută ca „Zeta”, Dioclea (în sârbo-croată Duklia) și Doclea. Doclea - numele zonei în perioada timpurie a Imperiului Roman, a fost dat unui trib străvechi. În secolele următoare, romanii l-au transferat pe Doclea la Dioclea, crezând în mod eronat că m-am pierdut din cauza tiparelor de vorbire. Numele slav timpuriu Zeta provine de la numele unui râu din Muntenegru, care, la rândul său, provine de la o rădăcină care înseamnă „recoltă” sau „grau”. (Contrar opiniei generale: Muntenegru- nu a venit din italiană, pentru că „muntele negru” în italiană - monte nero fără g.)
Singapore- orașul a fost fondat de Sir Stamford Raffles în 1819 și a împrumutat numele Singapore din limba malaeză. Sinhapura a fost, de asemenea, numele timpuriu al insulei. Sinhapura, la rândul său, provine din sanscrită (Simhapura), care înseamnă „orașul leilor”.
Slovacia- din slava „glorie” sau „cuvânt”.
Slovenia- asemănător cu Slovacia.
Statele Unite ale Americii- în onoarea exploratorului și cartografului Amerigo Vespucci, care și-a scris numele pe hărțile Lumii Noi. Cumpărătorii au crezut în mod eronat că numele nu aparținea cartografului, ci noului pământ.
Sudan- din arabul Bilad as-Sudan, „țara negrilor”.
Surinam- în cinstea poporului Surinen, coloniști americani locali.
Sierra Leone- adaptat fie din versiunea spaniolă Sierra Leon, fie din portugheza Serra-Leoa („munti de leu”).

Tadjikistan- de la rădăcina turcă tasi, adică „musulman”.
Tailanda- din thailandeză „țara liberului”. Țara era cunoscută anterior ca Siam. Siam - numele a fost dat vechilor thailandezi de către vecinii lor și poate fi derivat din numele locului Pali „Suvarnabhuma” („Țara Aurului”), o altă rădăcină „sama” însemnând diverse nuanțe de culori, mai ales maro sau galben, dar uneori verde sau negru (aprox. Siam înseamnă „frumos” în sanscrită).
Taiwan- „terasă golf” în chineză. Câmpurile de orez constituie peisajul tipic din Taiwan.
Tanzania- o combinație a numelor a două state care fac parte din această țară - Tanganyika și Zanzibar.
Timor- de la cuvântul malaysian timur, care înseamnă „est”. pe a lui limba oficială Tetun Timorul de Est este cunoscut sub numele de Timor Lorosae. Este cunoscut de Indonezia vecină ca Timor Timur, „la est de est”.
Togo- din așezarea Togo. În limba localnicilor Ewe, „to” înseamnă „apă”, iar „du-te” înseamnă țărm.
Tonga- din localul „sud”, „sud”. Insulele au fost numite astfel de James Cook. În secolul al XIX-lea erau cunoscute sub numele de „Insulele prieteniei”.
Trinidad și Tobago- „Trinidad” după cele trei vârfuri muntoase proeminente și trinitatea creștină (trinidad este trinitate sau trio în spaniolă). „Tobago” – în cinstea tutunului pe care îl fumau localnicii.
Tuvalu- din localitatea „opt insule” sau „opt stând împreună”. Un nume timpuriu, Niulakita, care a fost interzis, a fost numele primului atol.

Uganda- de la începutul „Buganda”, „țara oamenilor”, etnonimul poporului dominant în această zonă.
Ucraina- din „teritoriu de graniță” slav.

Fiji- de la numele tongan pentru insulele „Viti”.
Filipine- „țara regelui Filip” (monarh spaniol în secolul al XVI-lea).
Finlanda- din germanica Fennland, eventual dintr-o rădăcină care înseamnă „rătăcitori”. Suomi, numele folosit de indigeni, poate fi derivat din cuvântul baltic pentru „pământ”.
Franţa- „țara francilor”, literal „țara oamenilor liberi”. Țara era cunoscută anterior ca Galia din tribul celtic.

Croaţia- necunoscut, de obicei se crede că provine din limba sarmatiană.

Chile- necunoscut. Posibil de la Aracaunian (limba coloniștilor) numele pentru „adâncime”, care este o referire la faptul că Anzii se profilează peste o câmpie de coastă îngustă. O altă posibilă origine a lui „Chile” ar putea fi „sfârșitul lumii” („sfârșitul lumii”) în limba poporului Qechua.

Elveţia- din cantonul Schwyz, poate mai devreme acest nume provenea din germanul „Schweitz”, „mlaștină”.
Suedia- „oamenii din Svea”. Desfășurarea exactă a etnonimului este necunoscută, dar cel puțin se știe că acesta provine din vechiul norvegian „Svithjoth”, originea lui „Svi”, „thjoth” de la germanic „popor” („popor”) este necunoscută. Termenul Svithjoth a fost folosit inițial pentru a se referi la diferite locații găsite în mitologia nordică, inclusiv zone din Scandinavia și/sau Rusia modernă. Modul neclar de utilizare a acestui nume de loc sugerează că a fost folosit pentru zone în general necunoscute, dar chiar dincolo de nordul sau vestul a ceea ce goții, cei mai frecventi utilizatori ai termenului, considerau zona de civilizație. Numele derivat „Svear rike” („Regatul Svi”) pare să fi apărut după ce oamenii din nordul Heruli au fost alungați din regatul gotic în sudul Scandinaviei. Ar fi logic să credem că herulii, împinși dincolo de granițele nordice ale regatului gotic, ar fi putut lua numele tradițional „Svi”. În cele din urmă, ei i-au capturat pe goți și, din acel moment, oamenii de știință moderni pot vorbi despre existența Suediei și nu despre unul dintre teritoriile sale constitutive.
Sri Lanka- „insula strălucitoare” în sanscrită. Serendip este un nume antic derivat din sinhala-dweepa în sanscrită, adică fie „țara leilor”, fie „țara poporului sinhala”, sinha însemnând „leu” în sanscrită, sinhala fiind primii coloniști ai zonei.
Ceylon(Ceylon - engleză, Cilan - portugheză, Seilan) - nume anterioare ale țării, însemnând și „țara leilor”.

Ecuador- „ecuator” în spaniolă.
Guineea Ecuatorială- „ecuatorial” - din localizare geografică, „Guinea” – posibil din cuvântul „aguinaoui” din limba berberă, care înseamnă „negru”.
Eritreea- numit de colonialiștii italieni, de la numele grecesc antic al Mării Roșii „Erythrea Thalassa”.
Estonia- din „calea răsăriteană” germanică. Se crede în mod obișnuit în mod eronat că numele provine de la Aestia în sursele grecești antice, dar de fapt Aestia este Masuria modernă în Polonia și este posibil ca numele să fi venit de la o rădăcină baltică care înseamnă „pestriță”, deoarece pământul este presărat cu lacuri.
Etiopia- din lat. „Etiopia” înseamnă „țara negrilor”. Cuvântul rădăcină din greacă provine de la aithein „a arde” și ops „față”. Vechiul nume Abyssinia provine din arabă pentru „mixt”, o reflectare a numeroaselor popoare care locuiesc în țară.

Jamaica- în limba indiană „Hamaica” înseamnă țara lemnului și a apei, sau poate țara izvoarelor.
Japonia- „ribenguo” în chineză sau „țara soarelui răsare”, care se referă la faptul că Japonia se află la est de China (unde răsare soarele). Savanții japonezi au împrumutat termenul, simplificând Nippon-gu la Nihon-gu la Nihon sau Nippon ("originea soarelui").

-
Ți-a plăcut știrile? Distribuie prietenilor tăi....... ..

Omul a dat nume orașelor și satelor; el a numit munții și râurile, mările și lanțurile de pe planetă. Mai mult, oamenii au venit cu nume pentru planete și stele și au „botezat” peisajul lunar fără viață. Și aproape de când oamenii au început să dea nume râurilor și munților din jurul lor, a apărut întrebarea: de ce a fost numit așa? Ce înseamnă acest sau altul nume? De unde au venit aceste nume, de ce au fost numite așa, ce înseamnă cuvântul Cupidon? Sau Altai? Sau orașul Paris? Sau fluviul Ebro din Spania?

Răspunsul la această întrebare este dat de știință - toponimie, care studiază numele geografice, originea, semnificația lor, ortografia corectă, studiază mii și sute de mii de nume în zeci și sute de limbi diferite ale lumii. Numele de locuri sunt cuvinte; deși cu caracteristici proprii, chiar dacă nu poartă o încărcătură semantică atât de clară precum cuvintele obișnuite ale limbii. Iar legile formării și schimbării cuvintelor sunt studiate de lingvistică.

Dar studiul numelor geografice este la fel de mult o „chestiune de sânge” a geografilor, precum este a lingviștilor. Deși materialul, „cărămizile” numelor, sunt cuvinte, aceste cuvinte au un serviciu deosebit, scopul lor principal este de a da un nume unui obiect geografic, fie el un munte, un râu, un oraș. Și de aceea, numai cu ajutorul lingvisticii, problemele toponimiei nu pot fi rezolvate.

Foarte des, atât râul, cât și orașul de pe râu au același nume. Lingvistul nu poate determina care nume a venit primul: fie orașul a fost numit după râu, fie râul - după orașul care se află pe el. Un geograf poate răspunde la această întrebare. De regulă, orașele și satele primesc numele râurilor pe malurile cărora se află, de exemplu, Moscova, Voronezh, Omsk, Tomsk, Ufa, Volgograd. Dar în Asia Centrală, dimpotrivă, râurile primesc numele de orașe: râul Amu Darya poartă numele orașului Amul; Râul Yarkand-Darya din orașul Yarkand etc.

Dar nici un lingvist, nici un geograf nu pot explica de ce fostul Sankt Petersburg a devenit Sankt Petersburg, apoi Petrograd, apoi Leningrad; apoi din nou Sankt Petersburg, de ce zona „Lonely Grave” devine „Valea Petrolului”, de ce în provincia Smolensk a existat satul Siberia, de ce în Evul Mediu s-au născut multe nume de orașe și sate, formate din cuvintele pod (Zamosc, Mosty, Pontoise, Bruges, Osnabrück, Alcantara și o serie de altele), iar în timpul nostru, când podurile și orașele noi apar mai des decât în ​​Evul Mediu, numele orașelor cu tulpina „pod” nu apar, motiv pentru care acelasi rau se numea Ra- Itil si Volga, de ce in indepartata Canada exista un sat numit Cherry.

Acestea și multe alte întrebări despre toponimie pot primi răspuns nu prin geografie sau lingvistică, ci doar prin istorie - istoria societății, săpături arheologice, materiale de arhivă, cronici și cărți de scriitori.

Deci, istoria, geografia, lingvistica - toate sunt necesare toponimiei; denumirile geografice nu pot fi studiate fără ajutorul lor. Dar - doar ajutor. Toponimia este o disciplină științifică independentă, are propriile metode, propriul obiect de studiu. În secolul nostru, la intersecția științelor se nasc cele mai interesante probleme, cele mai fascinante ramuri ale cunoașterii. Cibernetica și teoria semnelor, biochimie și astrofizică, lingvistică și geofizică matematică, psihologie și religie... Astfel de științe complexe includ știința numelor geografice - toponimia - un amestec de geografie, istorie și lingvistică.

Pe teritoriul țării noastre au locuit, despre care au vorbit istoricii. Arheologii au excavat numeroase movile funerare scitice, confirmând astfel cuvintele oamenilor de știință antici. Dar nu numai săpăturile vorbesc despre sciți. Până astăzi, urme ale sciților rămân în viața noastră. Aceste urme sunt nume de locuri. Don, Doneț, Nipru, Nistru - numele acestor râuri se întorc la limba scitică și înseamnă „apă” și „râu”.

Elba este numele unuia dintre principalele râuri germane. Dar cuvântul Elba nu este german, este un Laba slav convertit - așa au numit vechii locuitori ai Germaniei de Nord râul - slavii. Și în munții Republicii Cehe, de unde își are originea acest râu, este încă numit după numele său original și străvechi - Laba.

Numele capitalei Franței - Paris - sugerează că în urmă cu multe secole a existat un sat al tribului parizian pe acest site. Râul Ebro din estul Spaniei ne-a adus numele străvechi al întregii țări - Iberia, formată în numele locuitorilor indigeni din Peninsula Iberică, ibericii.

Cuvântul Scoția este derivat din tribul scoțian. Și numele tribului înseamnă literal „nomazi”. Numele „de neînțeles” pentru afluenții ruși ai Oka - Tsna și Smedva, afluentul Volga - Zhukon, afluentul râului Moscova Lusyanka indică faptul că strămoșii lituanienilor moderni au trăit cândva în aceste teritorii. Numele orașului Tomsk și al râului Tom se întorc la limba Ket și confirmă presupunerea oamenilor de știință că Kets, care locuiesc acum în cursurile superioare ale Yenisei, au trăit anterior în sudul Siberiei de Vest.

Numele geografice nu numai că ne vorbesc fără pasiune despre vremurile străvechi. Numele pot fi, de asemenea, incriminatoare. Slave Bank, Slave River, Slave Lake... Aceste nume reînvie trecutul teribil al Africii, pe care colonialiștii albi l-au transformat într-un „teren de vânătoare rezervat pentru negrii”. „Aterizare bogată” - Puerto Rico; "Argint" - Argentina. Aceste nume au fost date de cuceritori – conchistadorii – pământurilor nou descoperite ale Lumii Noi... Și așa au trebuit indienii să plătească pentru bogățiile pământului lor natal. În Costa Rica „bogată”, aceștia reprezintă mai puțin de cincisprezece sutimi dintr-un procent din populație. Și pe insula Puerto Rico nu a mai rămas nici măcar un indian - deja în secolul al XVI-lea au fost exterminați în mod inuman de către colonialiștii spanioli.

Centrul New York-ului, cel mai mare oraș din lume, este situat pe insula Manhattan. Acest cuvânt este tradus „Unde am fost înșelați”, deoarece insula a fost achiziționată practic pentru nimic de oamenii de afaceri olandezi de la liderii irochezi.

Numele geografice supraviețuiesc secole și milenii. Ei supraviețuiesc celor care s-au gândit mai întâi la ei, supraviețuiesc limbajului în care au fost exprimați. Palate și temple maiestuoase s-au prăbușit, au dispărut popoare și limbi, orașe și state... Și doar cuvântul fragil, cuvântul fără greutate a rămas să trăiască, dovedindu-se mai puternic decât zidurile cetăților și imperii cândva puternice.

Oamenii de știință colectează acest material neprețuit puțin câte puțin, analizându-l cu atenție, căutând urme ale trecutului îndepărtat în nume geografice. Iar reînviarea ei poate fi uneori chiar mai dificilă decât descifrarea celei mai complexe litere: la urma urmei, uneori, numele geografice nu formează deloc un text coerent. Și totuși, cercetătorii își fac munca în mod constant și răbdător, restaurând evenimentele și treburile din vremurile trecute folosind nume geografice.

P.S. Cronicile antice spun: Și uneori, pentru a pătrunde în istoria unor nume geografice din Orient, mai ales în partea sa musulmană, este nevoie chiar de a studia araba, care a fost multă vreme limba internațională a întregului Orient. (deoarece engleza este acum internațională pentru întreaga lume). Dar nu vă temeți de dificultățile asociate cu studiul, pentru că există o școală excelentă de limbi orientale shid.com.ua, intrați și studiați.

Numele sunt designul poetic popular al țării. Ei vorbesc despre caracterul oamenilor, istoria lor, înclinațiile și particularitățile vieții. ( Constantin Paustovski)

Pe parcursul întregii noastre vieți, de la momentul nașterii până la moarte, ne însoțesc diverse nume geografice. Trăim pe continentul eurasiatic, în Rusia, într-o anumită regiune sau regiune, într-un oraș, oraș, sat și sat, iar fiecare dintre obiectele enumerate are

Astfel, un toponim este denumirea de continente și oceane, țări și zone geografice, orașe și străzi din ele, râuri și lacuri, obiecte naturale și grădini. Originea și conținutul semantic, rădăcinile istorice și schimbările de-a lungul secolelor în pronunția și ortografia numelor obiectelor geografice sunt studiate de o știință specială - toponimia.

Ce este toponimia

Cuvântul „toponimie” provine din două cuvinte grecești: topos - loc și onyma - nume. Această disciplină științifică este o ramură a onomasticii - o ramură a lingvisticii care studiază numele proprii. Toponimia este o știință integrală care operează la intersecția dintre lingvistică, geografie și istorie.

Numele geografice nu apar de nicăieri: observând anumite trăsături ale reliefului și naturii, oamenii care locuiau în apropiere le-au numit, subliniindu-le trăsăturile caracteristice. De-a lungul timpului, popoarele care trăiau într-o regiune sau alta s-au schimbat, dar denumirile au fost păstrate și folosite de cei care le-au înlocuit. Unitatea de bază pentru studiul toponimiei este toponimul. Numele de orașe și râuri, sate și sate, lacuri și păduri, câmpuri și pâraie - toate acestea sunt toponime ale Rusiei, foarte diverse atât ca timp de apariție, cât și ca rădăcini culturale și lingvistice.

Ce este un toponim

Tradus literal din greacă, un toponim este „numele unui loc”, adică numele unui anumit obiect geografic: un continent, continent, munte și ocean, mare și țară, oraș și stradă, obiecte naturale. Scopul lor principal este de a fixa „legarea” unui anumit loc de pe suprafața Pământului. În plus, numele de locuri pentru știința istorică nu sunt doar numele unui obiect geografic, ci o urmă istorică pe hartă, care are propria sa istorie de apariție, origine lingvistică și semnificație semantică.

După ce criterii sunt clasificate toponimele?

O clasificare unificată a toponimelor care să se potrivească atât lingviștilor, cât și geografilor și istoricilor nu există astăzi. Toponimele sunt clasificate după o varietate de criterii, dar cel mai adesea după următoarele:

• după tipul de obiecte geografice desemnate (hidronime, oronime, dronime și altele);
• lingvistice (rusă, manciu, cehă, tătără și alte nume);
• istoric (chineză, slavă și altele);
• dupa structura:
  - simplu;
  - derivate;
  - complex;
  - compozit;
• pe suprafața teritoriului.

Clasificare pe zone

De cel mai mare interes este clasificarea toponimelor în funcție de caracteristicile lor teritoriale, atunci când obiectele geografice, în funcție de mărimea lor, sunt clasificate ca macrotoponime sau microtoponime.

Microtoponimele sunt denumiri individuale ale obiectelor geografice mici, precum și trăsături caracteristice ale reliefului și peisajului. Ele sunt formate pe baza limbii sau a dialectului oamenilor sau a naționalității care locuiesc în apropiere. Microtoponimele sunt foarte mobile și schimbătoare, dar, de regulă, sunt limitate geografic de zona de distribuție a unei anumite limbi.

Un macrotoponim este, în primul rând, denumirile marilor unități naturale sau naturale și socio-administrative create ca urmare a activității umane. Principalele caracteristici ale acestui grup sunt standardizarea și stabilitatea, precum și amploarea utilizării.

Tipuri de nume de locuri

În toponimia modernă se disting următoarele tipuri de toponime:

	Denumiri geografice ale obiectelor	Exemple
Astonime	orase	Astana, Paris, Stary Oskol
Oikonime	aşezări şi aşezări	Satul Kumylzhenskaya, satul Finev Lug, satul Shpakovskoye
Urbonyms	diverse obiecte intracity: teatre si muzee, gradini si piete, parcuri si terasamente si altele	Gradina orasului in Tver, stadion Luzhniki, complex rezidential Razdolie
Godonimele	străzi	Volkhonka, Gardianul străzii Revoluției
Agoronimele	zone	Palatul și Treimea din Sankt Petersburg, Manezhnaya din Moscova
Geonime	alei și alei de acces	Avenue of Heroes, primul pasaj al primului Konnaya Lakhta
Dromonime	autostrăzi de transport și drumuri de diferite tipuri, trecând de obicei în afara așezărilor	Căile Ferate de Nord, BAM
Horonime	orice teritorii, regiuni, districte	Moldavanka, Strigino
Pelagonime	mărilor	Alb, mort, baltic
Limnome	lacuri	Baikal, Karasyar, Onega, Trostenskoye
Potamonime	râuri	Volga, Nilul, Gange, Kama
Gelonims	mlaștini	Vasiuganskoe, Sinyavinskoe, Sestroretskoe
Oronime	dealuri, creste, dealuri	Pirinei și Alpi, Muntele Înghețat și Munții Dyatlov
antropotoponime	derivat dintr-un nume de familie sau un nume personal	orașul Yaroslavl, multe sate și sate cu numele Ivanovka

Cum sunt refuzate numele locurilor

Cuvintele-toponime cu rădăcini slave și terminate în -ev(o), -in(o), -ov(o), -yn(o) au fost considerate anterior flexate tradițional. Cu toate acestea, în ultimele decenii, acestea au fost folosite din ce în ce mai mult într-o formă inflexibilă, deoarece erau folosite anterior de personalul militar profesionist și de geografi.

Declinarea toponimelor, cum ar fi Tsaritsyno, Kemerovo, Sheremetyevo, Murino, Kratovo, Domodedovo, Komarovo, Medvedkovo și altele asemenea, era obligatorie pe vremea Annei Akhmatova, dar astăzi atât formele indeclinabile, cât și cele indeclinabile sunt considerate la fel de corecte și utilizate. Excepție fac denumirile așezărilor, dacă sunt folosite ca aplicații cu un nume generic (sat, sat, cătun, oraș, oraș etc.), atunci ar fi corect să nu se încline, de exemplu, spre districtul Strigino, din districtul Matyushino, până în orașul Pușkino. Dacă nu există un astfel de nume generic, atunci puteți utiliza atât opțiunile flexate, cât și cele indeclinabile: de la Matyushino și spre Matyushin, la Knyazevo și de la Knyazevo.

Toponime indeclinabile

În limba rusă modernă există mai multe cazuri în care numele locurilor care se termină în -o pot fi folosite numai într-o formă neschimbată:

Poate că tocmai cu plasători de nisip purtător de aur se poate compara abundența celor mai interesante, valoroase și necesare cuvinte pentru noi - nume geografice, care atrage atenția la prima vedere la o hartă geografică. Și cu cât scara este mai mare, cu atât harta este mai detaliată, cu atât vedem mai multe aceste cereale prețioase...

Orice persoană poate numi zeci, sute de nume geografice cunoscute de el. Acestea sunt numele așezărilor - sate și cătune, orașe și orașe, sate și auls. Acestea sunt numele străzilor și piețelor, alei și alei. Acestea sunt numele de râuri, lacuri, pâraie, mări, golfuri, munți, văi, râpe, dealuri, chei, podișuri, câmpuri, poieni, păduri, terenuri arabile, cordoane, fântâni etc.

Să ne imaginăm pentru o clipă că toate denumirile geografice au dispărut de pe hartă, au dispărut din viețile noastre. Atunci ce? Nu va fi. Este o exagerare să spui că viața practic se va opri. O persoană nu va putea să numească, să menționeze, să desemneze niciun obiect dorit. Transportul se va opri. Serviciile poștale, telegraful, pompierii, ambulanța și alte servicii nu vor putea funcționa normal. Se vor întâmpla și multe alte evenimente neplăcute. Dar o astfel de presupunere este doar din domeniul fanteziei. Oamenii de știință-toponimiști o citează adesea pentru a sublinia: acum aproape nimeni nu se poate îndoi de semnificația practică, socială, a numelor geografice. A. A. Minkin, autorul unei cărți interesante despre toponimele din Peninsula Kola, a vorbit destul de figurat despre asta: „Suntem obișnuiți cu denumirile geografice și uneori nu le simțim existența, așa cum nu observăm că avem inimă și plămâni, până atunci, până când își amintesc de ei înșiși prin întreruperi în muncă” (Minkin A.A. Toponyms of Murman. Murmansk, 1976, p. 4).

Totuși, toponimele au și o altă valoare. Orice nume geografic, referindu-se la un anumit obiect geografic și fiind parte integrantă, un cuvânt al limbajului nostru, este în același timp istoric. Foarte des, toponimele conțin cuvinte care au dispărut acum din limba rusă sau nu sunt folosite în mod activ. Numele singure ne pot spune despre obiceiurile, activitățile și viața strămoșilor noștri, putem afla despre meseriile și meșteșugurile lor. Alte toponime spun cum era natura regiunii în secolele trecute, ce copaci și ierburi au crescut, ce animale și păsări trăiau în pădure. Există nume în care găsim rădăcini de cuvinte sau cuvinte întregi din alte limbi; ei mărturisesc despre comerțul și legăturile militare ale strămoșilor noștri cu alte țări și popoare și despre migrațiile triburilor. Multe toponime, de exemplu numele unor râuri, au rădăcini adânci în cele mai vechi timpuri și își pot regăsi chiar originile încă din epoca de piatră.

Orice nume geografic are propria sa istorie, propriul destin. Poate spune multe unui cercetător atent și experimentat. În ultimele decenii, oamenii de știință sovietici și străini care lucrează în domeniul studierii numelor geografice au extras din acest material informații importante despre așezarea trecută a triburilor și popoarelor, despre modalitățile de colonizare a diferitelor teritorii și despre mișcările grupurilor etnice individuale. Numele geografice pot servi adesea ca o completare serioasă la dovezile documentare departe de a fi perfecte și incomplete despre secolele trecute pe care oamenii de știință le au la dispoziție.

Studiul numelor geografice este realizat de o știință specială - toponimia (acest termen se bazează pe cuvintele grecești g opoe. - „loc” și oni.cha - „nume”). Această știință se află la intersecția dintre geografie, istorie și lingvistică. Dar toponimia este o ramură specială a științei limbajului, o disciplină lingvistică, deoarece orice nume este un cuvânt și, ca atare, face parte din sistemul limbajului și este supus legilor sale de bază.

Toponimele - denumirile geografice sunt foarte diverse, la fel ca obiectele geografice în sine sunt diverse; râul Volga și orașul Chelyabinsk, Muntele Magnitnaya și satul Pochinki, Cheile Diavolului și Lacul Krugloye, Pârâul Studenets și Autostrada Simferopol, Senkino Iole și Marea Caspică. Tu însuți poți vedea că caracterul, tipul, varietatea obiectului numit îți atrage imediat atenția. În consecință, în toponimie se obișnuiește să se distingă mai multe subsecțiuni care sunt specializate în studiul numelor diferitelor tipuri de obiecte geografice. Un om de știință toponist are ca material pentru cercetarea sa: numele așezărilor și localităților - oikonime (orașul Kostroma, satul Silikatny, satul Lyskovo, Semenov Khutor); denumiri ale elementelor de pe suprafața pământului - oronime (cresta Uralului, vârful comunismului, câmpia Caspică, râpa Diavolului); denumiri de corpuri de apă, atât naturale, cât și artificiale, - hidronime (râul Oka, Marea Albă, Lacul Peipsi, Iazul Roșu, mlaștinile Pinsk); numele obiectelor din interiorul orașului (Strada Kibalchicha, Strada Stoleshnikov, Piața Vosstaniya, Bulevardul Michurinsky, Teply Stan). Toponimia studiază și denumirile proprii ale terenurilor, câmpurilor, terenurilor arabile, căilor de comunicație, pădurilor, formațiunilor naturale subterane și a altor obiecte. Setul de nume geografice ale unui anumit teritoriu se numește de obicei toponimie: toponimia Rusiei Centrale, toponimia regiunii Moscovei etc.

După cum arată studiile lingviștilor, orice toponim (indiferent de varietatea lui și de tipul de obiect la care se referă) se formează în unul din două moduri. Prima modalitate este de a transfera numele finit. de la un obiect la altul, atunci când un toponim devine fie un nume geografic preexistent, fie numele sau prenumele unei persoane, fie numele unei biserici, fie numele unei instituții, întreprinderi, fie numele unei sărbători etc. . Să dăm câteva exemple de formare a toponimelor: numele de familie Cehov este un oraș Cehov, porecla Voronoi - satul Voronovo, râul Volga - orașul Volzhsky, Biserica Trinității - satul Troitskoye, fabrica proletarului -. satul Proletarsky etc. Conform celui de-al doilea mod, toponimul este format dintr-un substantiv comun; acest cuvânt se transformă într-un nume propriu și servește la evidențierea și individualizarea unui obiect geografic dat. De exemplu, din cuvântul ceapă - „un cot mare și lung al râului; o peninsulă pe râu formată prin cotul său” - se formează numele satului Lukovnya; cuvântul vartsche, care înseamnă „locul în care sarea a fost obținută prin evaporarea acesteia dintr-o soluție de saramură”, a devenit baza pentru numele satului Varishchi; sintagma cale roșie - „cale revoluționară, drum către socialism” - a devenit numele satului Calea Roșie. Chiar și din aceste exemple individuale, puteți observa că fiecare nume geografic are propria sa personalitate și este legat de istoria societății, mediul geografic și istoria limbii. Declarația doctorului în științe filologice A.V Superanskaya este foarte exactă și corectă: „Fiecare nume este istoric, iar toponimia poate fi numită o oglindă a istoriei. Toponimele... poartă amprenta timpului și locului originii lor” *.

Pentru o persoană, întrebările „toponimice” apar imediat în afara pragului casei sale și, uneori, chiar și fără a părăsi aceasta. De îndată ce un copil care locuiește, de exemplu, la Moscova, iese pe strada sa, pe aleea sa, pe bulevard, el află imediat că strada se numește Malaya Filevskaya, banda se numește Plotnikov și bulevardul Tverskoy. Și toți mentorii săi seniori, care au grijă de copil, încearcă să se asigure că micuța Natasha sau Kirill își amintesc cu fermitate numele străzii pe care locuiesc, numărul casei, numărul apartamentului. Așa se face că tânărul „moscovit învață primele nume de loc” din viața sa. Pentru semenii lui, care locuiește, să zicem, într-un mic sat din regiunea Pskov, prenumele vor fi, desigur, diferite, dar nu mai puțin importante și necesare.

Crescând, copiii învață că strada lor este străbătută de alții, care au și ele nume proprii, și că străzile se deschid pe un bulevard mare și lung care duce spre centrul orașului prin mai multe piețe, printr-un pod mare peste râu și terasamente. , și că toate au numele lor. Aceste nume par să fie unite prin numele orașului, numele Moscova. Și de la Moscova, căile ferate și autostrăzile diverg în toate direcțiile către alte orașe, orașe, râuri, munți, mări, către alte țări și toate au propriile nume.

Fiecare nume trebuie tratat cu atenție și economisire - în același mod în care tratăm orice monument cultural. Se pare că cunoașterea numelor geografice, cunoașterea legăturilor lor cu trecutul istoric al limbii, țării și viața noastră modernă determină într-o anumită măsură nivelul cultural al unei persoane...

Interesul pentru numele geografice și înțelegerea lor a apărut în primele etape ale civilizației. Istoricii și geografii antici au încercat să explice cutare sau cutare toponim în ecumen - partea populată a lumii. Mai târziu, odată cu dezvoltarea cunoștințelor umane, numele locurilor au atras din ce în ce mai mult atenția oamenilor de știință de diverse specialități, direcții și școli. Dar în primul rând au fost geografi, istorici și lingviști.

În țara noastră, cercetările toponimice se desfășoară în toate republicile, în multe centre regionale și regionale. Lucrările sistematice privind studiul numelor geografice în URSS au început după cel Mare Războiul Patriotic. Se crede că la sfârșitul anilor ’50 și ’60 a avut loc o „explozie” a cercetării toponimice în țara noastră, ceea ce a dus ca toponimia să ocupe un loc puternic în rândul disciplinelor științifice și educaționale. Au fost publicate numeroase studii monografice și articole despre toponimia unor regiuni individuale ale țării noastre și toponimia țărilor străine. Din ce în ce mai des se publică dicționare toponimice regionale interesante și necesare. Seriozitatea cercetării toponimice în URSS se datorează și nivelului înalt la care se desfășoară. Mari echipe de cercetare sunt angajate în studiul sistematic al toponimelor: Institutul de Geografie al Academiei de Științe URSS, Institutul de Lingvistică al Academiei de Științe URSS, Institutul de Limbă Rusă al Academiei de Științe URSS, Institutul de Etnografie al Academiei URSS de Științe, Institutul de Studii Slave și Balcanice al Academiei de Științe a URSS, Institutul Central de Cercetare de Geodezie, Fotografie Aeriană și Cartografie și o serie de altele. Lucrări privind studiul toponimiei, ținerea de prelegeri, organizarea de cursuri speciale și seminarii speciale pe o serie de probleme legate de denumirile obiectelor geografice se desfășoară într-un număr de universități de top din țară. Printre acestea se numără Universitatea de Stat din Moscova, Universitatea Prieteniei Popoarelor. P. Lumumba, Leningradsky universitate de stat, universitățile din Sverdlovsk, Kazan, Irkutsk, Kiev, Minsk, Lvov, Odesa și alte orașe. Și Societatea Geografică a URSS lucrează mult, în special comisia toponimică din filiala sa din Moscova.

În fiecare an, multe denumiri geografice dispar de pe harta țării noastre, și apar toponime noi. Acest proces este în general firesc: sistemul social din țară s-a schimbat, economia și viața la țară și în oraș se schimbă, se dezvoltă noi orașe și sate moderne. Unele nume sunt înlocuite cu altele noi, care sunt mai potrivite epocii.

Desigur, schimbările mari nu vin fără pierderi. Uneori, cu o mână fierbinte, sau indiferentă, sau pur și simplu ignorantă, un nume străvechi, străvechi este tăiat și înlocuit cu unul modern, dar sec, fără chip și clerical. Numele prețioase pentru știință dispar adesea ca urmare a proiectelor mari de construcție, cum ar fi centralele hidroelectrice, atunci când o mare nouă inundă o zonă mare. Deci, și din alte motive, toponimele foarte interesante, neprețuite și uneori unice pot să dispară. Prin urmare, oamenii de știință toponimici au nevoie de ajutor. În primul rând, asistență în culegerea denumirilor geografice pe cale de dispariție, toponime, în colțuri îndepărtate ale țării, unde expedițiile toponimiștilor nu au ajuns încă. În al doilea rând, asistența maselor largi de public în lupta pentru înaltă cultură, valoare și conținut informațional al numelor nou create și pentru protecția și protecția împotriva redenumiri a toponimelor antice valoroase. Aceasta este o cauză foarte necesară și nobilă.

Am vrea să încheiem acest capitol cu ​​cuvintele lui N.K Roerich, care a fost un om de știință-istoric și un artist talentat, un om îndrăgostit de țara sa, de natura, istoria și cultura ei. Nu întâmplător și numele geografice și-au găsit un loc în articolele, ideile și cărțile sale. „Cine a numit munții și râurile? Cine a dat prenumele orașelor și localităților? Doar uneori auzim legende vagi despre fundații și nume. În același timp, numele se referă adesea la o limbă necunoscută și nefolosită. Uneori, numele corespund în mod neașteptat unor nume din țări complet diferite, ceea ce înseamnă că călătorii, imigranții sau captivii și-au imprimat numele pe drum.

Problema denumirilor geografice prezintă adesea enigme (ghicitori - M. G., V. D.) care sunt de nerezolvat. Desigur, dacă oamenii de obicei nu mai știu cum a apărut numele moșiei bunicului lor, atunci cât de imposibil este să înțelegi motivele vechi de o mie de ani. ...Doar câțiva oameni ignoranți vor spune; „Ce ne pasă nouă de strămoșii noștri degradați!” Dimpotrivă, o persoană cultivată știe că, scufundându-se în studiul exprimării sentimentelor, învață acea persuasivitate care este aproape de toate secolele și popoarele. O persoană care studiază rezervoarele este preocupată în primul rând de a afla despre surse. La fel, oricine vrea să atingă sufletul poporului trebuie să caute originile. Trebuie să le căutați nu cu aroganță sau cu prejudecăți, ci cu toată deschiderea și bucuria inimii” (Roerich N.K. Origins. - În cartea: N.K. Roerich. Selected. M., 1979, pp. 299-301).

Se poate spune mai bine, mai precis?

---